|
Doamna Elena Gabriela Udrea: Vă mulțumesc, domnule președinte. Dragi colegi, Iată, sunt din nou în fața dumneavoastră după doar două săptămâni. În urmă cu fix două săptămâni, ați votat șase cereri împotriva mea: trei de începere a urmăririi penale, trei de arestare preventivă - din care una și cu reținere și arestare preventivă. Le-ați aprobat pe toate sub marota "Noi nu ne opunem justiției". Am fost de acord mereu și am spus-o și atunci, în fața dumneavoastră, că justiția trebuie să funcționeze în cazul tuturor: în cazul unui demnitar, la fel ca în cazul unui simplu cetățean. Dar, pentru aceasta, era suficient să dați aviz doar cererilor de urmărire penală, pentru ca ancheta să se poată derula și în ceea ce mă privește. V-am vorbit atunci despre libertate, stat de drept, justiție, dar și despre nevoia de a exercita transparent puterea, de către cei aleși de popor, nu în mod ocult, de către generali ai serviciilor secrete, teme definitorii pentru ceea ce înseamnă Parlamentul, instituția care garantează democrația în România. N-a contat, cum n-a contat nici excepționalul situației în care m-am aflat, un deputat împotriva căruia s-au formulat nu mai puțin de trei cereri de arest preventiv în decurs de doar două ore. Și șase cereri în total. Într-o cauză în care zeci de persoane implicate, foști prim-miniștri, foști miniștri, actuali miniștri, înalți demnitari, funcționari ai statului erau în libertate ori nici măcar nu fuseseră chemați la audieri. N-a contat că era evident că eram ținta unei acțiuni precise în care secrete trebuiau păstrate prin folosirea cătușelor împotriva mea. Celor mai mulți dintre dumneavoastră le-a fost teamă. Teama de cei cu care mă lupt și care mâine ar putea să vă facă oricăruia dintre dumneavoastră la fel dacă îndrăzniți să vorbiți ori dacă îndrăzniți să vă opuneți. Ați stat până la 1,00 noaptea și ați votat într-o disciplină nemaiîntâlnită aici, apoi ați trimis în mijlocul nopții deciziile Parlamentului la Monitorul Oficial pentru a fi publicate. În același timp, recent chiar, Parlamentul refuză să ia în discuție cazurile altor colegi, respinge solicitărilor procurorilor ori întârzie cu lunile publicarea hotărârilor de avizare a începerii urmăririi penale în Monitorul Oficial. Stimați colegi, În urmă cu două săptămâni ați aprobat trei cereri de arestare preventivă și una de reținere, în total șapte capete de acuzare împotriva mea. La două săptămâni, iată că două dintre cererile de arestare au fost invalidate de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar cea de a treia, prezentată ca fiind foarte urgentă, nici măcar nu a fost folosită. Din cele șapte capete de acuzare, ultimul complet de la Curtea Supremă a reținut doar unul pentru care a dispus măsura arestului la domiciliu. Asta dă, cred, măsura a două lucruri. În primul rând, este evident că sunt o țintă, sunt vânată sistematic, iar faptul că mai există două cereri astăzi pe care dumneavoastră trebuie să le votați reprezintă încă o dovadă în acest sens. În ritmul acesta, o să ne vedem din două în două săptămâni până în 2016. Doi. Multe dintre aceste acuzații sunt pur și simplu minciuni ale unora care încearcă să scape de propriile probleme cu legea, dând satisfacție anchetatorilor și făcând denunțuri. Cei care fac denunțuri, pleacă acasă. Cei care nu fac acuzații la adresa mea, stau în arest. Ați aprobat șase cereri bazate exclusiv pe supoziții ale procurorilor, pe denunțuri și delațiuni fără niciun fel de probă. Stimați colegi, Ca să înțelegeți ce votați acum, aflați că inclusiv cererea de arestare de astăzi se bazează pe denunțuri. Unul dintre ele chiar al prietenei mele, fosta șefă a Companiei Naționale de Investiții, care, acuzată fiind de luare de mită, a decis că poate să rămână în libertate dacă toarnă împotriva mea. Și a făcut-o. Dar nu oricum, ci încercând să pună presiune pentru ca și alți oameni din dosar să facă același lucru, așa cum a arătat presa că s-a întâmplat. Pe baza acestor dovezi, normal al fi fost ca DNA să renunțe la noua cerere de arest preventiv în ceea ce mă privește. Dar uitați că nu s-a întâmplat. Avem dovada - felul în care se ajunge la a fi acuzat un om sau chiar la a fi arestat. Poate că eu, ca și dumneavoastră, suntem ultimii care ar trebui să invocăm absurdul acestei situații. Pentru că noi suntem cei care am creat aceste legi: Codul de procedură penală și Codul penal. Cele două încurajează delațiunile și alimentează forțări din partea procurorilor. Dacă eu, pe denunțuri, am putut să stau arestată preventiv o săptămână, același lucru poate să li se întâmple fiecăruia dintre dumneavoastră și oricărui român. De aceea, cred că noi avem obligația să corectăm aberațiile născute în aplicarea acestor coduri și care afectează însuși actul de justiție. Dragi colegi, Dosarul "Gala Bute" reprezintă dovada cea mai clară că separarea puterilor în stat nu mai funcționează, o putere dorind să cenzureze activitatea altei puteri, cea executivă, punând la îndoială calculul de oportunitate al unui guvern. Practic, firul roșu al acuzațiilor este opinia procurorilor că această gală nu trebuia să aibă loc. Iar încercarea permanentă a lor a fost de a demonstra că ministrul de atunci - adică eu - am dorit ca Bute să boxeze în România. Da, mi-am dorit, alături de guvernul de atunci, de mulți dintre dumneavoastră, alături de milioane de români. Dar vă întreb: este aceasta o vină pentru care ar trebui să fiu arestată? Premierul de astăzi și mulți dintre dumneavoastră ați fost prezenți la acel eveniment. În Parlament se făceau declarații politice și interpelări în care Guvernul era criticat că Bute nu poate boxa acasă, în țara lui. Deci consensul politic de atunci asupra acestui eveniment este acum pus la îndoială de anchetatori, iar eu vă întreb dacă acest lucru este normal. În aceeași cheie, dacă decideți finanțarea unei școli, a unei biserici sau a unui drum, mâine, procurorii DNA vor putea pune la îndoială rațiunile care au stat în spatele acestei hotărâri. Reproșurile concrete care mi se aduc în dosar țin de activitatea departamentelor din minister, nu de activitatea ministrului. Nu există nimeni în această țară care să poată să spună vreodată că eu, Elena Udrea, am cerut cuiva să procedeze altfel decât cere legea, decât permite legea. Dragi colegi, Îmi pare rău că-i dezamăgesc pe unii dintre dumneavoastră, chiar dacă e o metodă care pare să funcționeze, nu mă voi da nici cu mir, nu voi citi nici acatiste, nu voi spune nici rugăciuni. N-ar fi corect față de mine și nici față de dumneavoastră și nici față de românii care ne privesc. Vreau însă să știți ce ați făcut cu votul dumneavoastră pe 9 februarie. Ați votat trei cereri de arestare preventivă și o cerere de reținere. Pe 10 februarie am fost reținută, iar pe 11 februarie am fost arestată pentru 30 de zile. Am fost dusă în arestul Poliției capitalei. Verificată la sânge și dezbrăcată. Mi-au luat sutienul și am fost dusă într-o cameră cu dimensiunea de trei pe trei metri, în care erau patru paturi, câte două suprapuse. Apă caldă era doar dimineața și noaptea. Iar WC-ul era de tip turcesc, fără ușă, dotat însă cu un duș, pe care-l foloseam ca să tragem apa. Atunci când nimeni nu-l folosea, puneam un pet pe post de capac, ca nu cumva să vină șobolanii. Pereții erau scorojiți, geamul nu se închidea cum trebuie și era curent. Dacă te spălai pe cap, nu aveai acces la föhn ca să te usuci, ceea ce-ți dădea șanse minim la o răceală, dacă nu cumva chiar la pneumonie sau meningită. Aș fi vrut să vin astăzi în cătușe în fața dumneavoastră. Să le puteți vedea, să le puteți atinge, ca să înțelegeți mai bine ce se întâmplă. Dragi colegi, Nu vreau să vedeți această descriere a faptelor ca un reproș. Din contră, într-o anumită măsură vreau să vă mulțumesc. Mi-ați deschis ochii. Astfel, am ajuns să cunosc două femei extraordinare, arestate preventiv la grămadă cu alte zece persoane într-un dosar de evaziune fiscală, ele lucrând la departamentul de contabilitate al unei firme implicate. Se află în arest preventiv de două luni fiecare și se luptă pentru viața lor, la propriu și la figurat. Nu sunt pericol pentru societate, nu au comis fapte abominabile, nu pot influența dosarul în care sunt implicate, nu au avut beneficii uriașe de pe urma presupuselor fapte de care sunt acuzate. Sunt oameni obișnuiți, despre care nu se scrie în presă și despre care nu se vorbește decât arareori aici, în Parlament. Stau cu lunile înainte de a se judeca acuzațiile care le sunt aduse. Nu au parte de judecată cu celeritate și nici de avocați bine plătiți. Procurorii cred că, prin aceste măsuri, le vor distruge emoțional și vor sfârși prin a recunoaște orice, poate chiar fapte necomise sau chiar prin a face denunțuri pentru a pleca acasă. De prea multe ori se apelează la măsura arestului preventiv fără ca aceasta să se impună. E o pârghie de forțare similară cu tortura și se apelează adesea la ea, iar Parlamentul, sunt convinsă, nu știe care sunt efectele acestor arestări preventive văzute ca mijloace de a ușura ancheta. Văzându-le pe acele femei acolo, vă spun cu toată responsabilitatea că trebuie să oprim ca arestarea preventivă, prevăzută inițial ca o măsură excepțională, să devină o practică, ceea ce poate afecta ideea de dreptate și buna desfășurare a actului de justiție. Dragi colegi, Justiția pe care o clamăm cu atâta ipocrizie, de multe ori, are și această față pe care noi nu avem curaj să o recunoaștem. S-a ajuns ca actul de justiție să fie apanajul exclusiv al unei persoane sau al unei instituții. De aici derapajele și tentația exceselor. Iar textul folosit, anume că DNA-ul trebuie să reformeze clasa politică, este o mare minciună. Într-o țară de vinovați, cu o clasă politică deja considerată compromisă, este periculos pentru democrație și stat de drept să lași doar doi oameni să decidă cine să fie arestat și cine nu. Cine trebuie să plece de pe scena politică și cine poate să rămână. Cei care reformează clasa politică trebuie să fie cetățenii prin votul lor. Justiția trebuie să funcționeze ea însăși cu respectarea legii și fără a se concentra pe rolul salvator al unei singure persoane sau al unei singure instituții. Doamnelor și domnilor, Nu vă cer să votați într-un anumit fel, ci doar conform conștiinței dumneavoastră. Ceea ce cred că trebuie să facem este să începem să ne comportăm responsabil față de o țară care a ajuns paralizată prin ipocrizia noastră, a celor ce am fost aleși să o conducem. Faceți ce trebuie să facă Parlamentul: legiferați. Oferiți oamenilor legi corecte, care să încurajeze dreptatea și adevărul, limitând abuzurile și excesele. Modificați Codul penal și Codul de procedură penală, astfel încât asemenea abuzuri precum cele care se întâmplă în cazul meu, dar și mai mult, în cazul a zeci de mii de români, să nu mai fie posibile. Oricât ar încerca unii demagogi să convingă opinia publică de corectitudinea acestor practici judiciare, să vorbească despre infailibilitatea anchetatorilor, opt cereri de avizare către Parlament în doar două săptămâni - atâtea câte s-au trimis în cazul meu, după ce atât de mulți ani nu s-a întâmplat nimic, arată că ceva nu este în regulă cu sistemul, că el este dezechilibrat pentru că e condus din umbră de oameni care se folosesc discreționar de putere. Nimeni n-a mai trecut prin această vânătoare, așa cum mi se întâmplă mie. Nu e ceva normal și nici ceva sănătos pentru democrație, pentru statul de drept sau pentru justiție. Când veți pune astăzi bilele în urne, vreau să vă gândiți că tot ceea ce se întâmplă constituie un precedent extrem de periculos. Doamnelor și domnilor, Nu vă cer clemență și nici favoruri, nu vă cer nimic. Singurul lucru pe care cred că ar trebui să-l faceți este să gândiți dumneavoastră înșivă. Să lăsați la o parte stereotipurile și presiunile de orice fel și să răspundeți unei singure întrebări: Este, într-adevăr, spre binele României ce se întâmplă? Și apoi să votați cu conștiința împăcată că ați făcut ce trebuie pentru această țară și pentru democrație. Atâta cată mai există ea astăzi în România. Vă mulțumesc. (Aplauze.)
|
