Domnul Andi-Gabriel Grosaru: Mulțumesc, doamnă președinte. Declarația mea politică se intitulează: "60 de ani de la semnarea Tratatelor de la Roma". La data de 25 martie 1957, la Roma au fost semnate pentru o perioadă nelimitată două tratate cruciale pentru Europa. Este vorba despre tratatele de instituire a Comunității Economice Europene și a Comunității Europene a Energiei Atomice. S-au scurs 60 de ani de atunci, ani de transformări fundamentale pentru viața cetățenilor de pe "bătrânul continent" și implicit, în lumina fenomenului tot mai pronunțat al globalizării, de pe întreaga planetă. Europa de astăzi ni se înfățișează ca o construcție firească, normală pentru mulți, dar care, necunoscând adevăratele sacrificii pentru ceea ce a devenit, tind să nu o prețuiască pentru adevărata ei însemnătate, cu riscurile de rigoare, când aderi la ceva... "c'est déjŕ fait". De aceea, este foarte important să ne întoarcem cu gândul la ziua în care oameni de frunte din șase state - Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos - au semnat două înțelegeri cu o simbolistică deosebită pentru o Europă fărâmițată în entități cu înclinații spre conflict, încă în convalescență după Al Doilea Război Mondial. Pentru a înțelege pe deplin acest context vitreg, este relevant să amintim câteva dintre obiectivele importante propuse prin Tratatele de la Roma: - instituirea bazelor unei Uniuni tot mai strânse între popoarele europene;
- asigurarea, printr-o acțiune comună, a progresului economic și social al țărilor fondatoare, prin eliminarea barierelor care divizează Europa;
- îmbunătățirea constantă a condițiilor de trai și de muncă ale popoarelor;
- întărirea unității economiilor și asigurarea unei dezvoltări armonioase prin reducerea decalajului dintre diferitele regiuni și a rămânerii în urmă a zonelor defavorizate;
- menținerea și întărirea păcii și libertății;
- crearea unei piețe fondată pe principiul liberei concurențe, în care sunt interzise înțelegerile între întreprinderi, precum și ajutoarele oferite de stat care au ca obiect sau ca efect să împiedice, să limiteze sau să distorsioneze concurența;
- libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor, și a transporturilor;
- stabilirea condițiilor de securitate care vor îndepărta pericolele la adresa vieții și sănătății populației;
- întreprinderea, fără întârziere, a unui efort comun care să facă posibile realizări pe măsura capacității creatoare a țărilor;
Așadar, nu exista o strânsă uniune între popoarele europene. Barierele care divizau Europa împiedicau progresul economic și social, deci și îmbunătățirea condițiilor de trai și de muncă ale cetățenilor. Menținerea păcii și libertății erau puse în pericol și din cauza decalajului uriaș dintre diferitele regiuni ale continentului. Reprezentau o practică uzuală înțelegerile între întreprinderi care împiedicau sau limitau concurența. Libera circulație a mărfurilor sau a persoanelor, garantată acum pe tot întinsul Uniunii Europene, era doar un vis. Așa cum am spus, cine nu cunoaște istoria devenirii europene are dificultăți în a aprecia victoriile obținute de-a lungul timpului, prin sacrificii considerabile, de fondatorii unei comunități multistatale, fără granițe marcate cu sârmă ghimpată. Nu putem cădea în cealaltă extremă și afirma că o eventuală separare a Uniunii Europene după modelul Brexit ar duce la restaurarea contextului existent în anul 1957...
|