Ilie Dan Barna
Ilie Dan Barna
Ședința Camerei Deputaților din 11 decembrie 2019
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.139/18-12-2019

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
28-07-2020
27-07-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2019 > 11-12-2019 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 11 decembrie 2019

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.21 Ilie Dan Barna - declarație politică cu titlul "NATO merge înainte. Când ne ocupăm de maturizarea sa?";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Ilie Dan Barna:

"NATO merge înainte. Când ne ocupăm de maturizarea sa?"

Formarea Alianței Nord-Atlantice a reprezentat unul dintre momentele decisive pentru aducerea și păstrarea păcii în Europa și în lume, mai ales în contextul retoricii Războiului Rece. Prin cadrul de negociere și prin asigurarea stabilității și apărării pentru statele membre, dar și prin cooperarea cu partenerii, NATO este cel mai mare și puternic garant și în același timp exportator de securitate. În egală măsură, NATO a reprezentat și reprezintă, alături de Uniunea Europeană, principala structură de promovare și salvgardare a valorilor democrației occidentale și a dezvoltării.

Pentru România, aderarea la NATO a adus, împreună cu Parteneriatul Strategic cu SUA, cele mai solide garanții de securitate din întreaga noastră istorie, contribuind decisiv la dezvoltarea noastră și la consolidarea și apărarea valorilor europene și euro-atlantice. Însă NATO are nevoie de ajutorul nostru, iar noi trebuie să înțelegem că NATO nu trebuie să își înceteze niciodată maturizarea!

Mesajele mult așteptate, referitoare la Rusia și China, din Declarația de la Londra sunt eclipsate de lipsa obiectului concret al acestora. Zonele cele mai vizate de cele două provocări - a se citi "Amenințare în cazul Rusiei" - sunt pe granița estică a Alianței, în regiunea Mării Negre, în zona Baltică și chiar în Balcani, adevărate regiuni tampon din punct de vedere istoric pentru lumea occidentală, lume care se termină astăzi, cel puțin în ceea ce privește structurile euro-atlantice, cu România. Un mesaj în care îți recunoști adversarii, dar nu spui nimic despre ce îți propui să faci pentru membrii, aliații sau partenerii din zonele fierbinți sau despre ce trebuie să facă aceștia poate fi considerat un pas în spate după unul făcut înainte.

Cât despre țara noastră, președintele României și ceilalți actori interni implicați sunt obligați să obțină mai mult pentru România și să ofere mai mult aliaților noștri, în același timp. După atâția ani de amatorism fetid, de joacă de-a tarlaua teleormăneană pe plan extern, nu ne mai putem permite niciun pas în spate sau în lateral în ceea ce privește credibilitatea și predictibilitatea noastră în relația cu aliații!

Prin calitatea de membru al NATO și al UE pe granița estică a celor două structuri, România a primit încă din 2004 și, respectiv, 2007, rolul de a fi un cap de pod pentru structurile europene și euro-atlantice, un factor de răspândire a valorilor și a atributelor acestora în vecinătate și un actor de prim-rang în apropierea și menținerea partenerilor estici, în primul rând, pe orbita NATO și UE și către o potențială integrare viitoare. Nu ar fi rău să ne amintim de toate acestea! Rareori am reușit până acum să ne și ridicăm la nivelul necesar pentru a îndeplini aceste roluri, iar ultimii ani au arătat o Românie pusă în cel mai serios mod sub semnul întrebării în plan extern. Acestea trebuie schimbate imediat și ireversibil!

În fața ascensiunilor dinspre răsărit și nu numai, avem nevoie de un NATO puternic, de o Alianță nord-atlantică înzestrată, întărită din punct de vedere structural și normativ și împuternicită de statele membre. Pentru a atinge nivelul optim de putere și capacitate a Alianței și pentru a defini o suplețe care să ofere viteză de reacție și implementare și potențial, este nevoie, totodată, și de o dezvoltare a relațiilor din interiorul NATO, bilateral și multilateral. Asta vine din formate de comunicare și colaborare, la fel cum vine și din predictibilitate și încredere. Iar pentru a capacita NATO, UE a oferit dintotdeauna coagularea și consistența valorilor fără de care Vestul nu ar fi putut atinge nivelul de dezvoltare și securitate pe care îl are și pe care îl și exportă.

Aderarea Macedoniei de Nord este un pas demult așteptat. Însă, extinderea NATO, ca și a UE au fost dintotdeauna printre politicile de top și cele mai de succes ale celor două structuri și printre principalele motoare de răspândire ale democrației, păcii și prosperității. Pentru a continua în acest sens, este necesară o altă dinamică. Statele partenere din Balcanii de Vest și din Regiunea Mării Negre așteaptă și trebuie să încetăm să le mai ținem în sala de așteptare! În sala de așteptare sunt întreținute de "prieteni" de la Răsărit, care le pot deturna parcursul european și euro-atlantic, dacă nu au făcut-o deja.

Dincolo de dimensiunea inamicilor sau a adversarilor clasici, principala provocare va fi cum să facem față noilor tipuri de amenințări sau provocări care macină deja toată construcția occidentală în ultimii ani. Amenințările hibride, emergente și asimetrice, folosite atât de actori statali, cât și nonstatali, sunt cele care dau tonul întregului context de securitate actual și care facilitează sau oferă fiabilitate și amenințărilor clasice sau acțiunilor actorilor statali. Iar influența interconectivității tot mai ridicate va fluidiza într-atât schimburile și scurgerile de securitate sau insecuritate, încât putem deja să ne gândim la faptul că ce înțelegem astăzi prin amenințări hibride ori emergente s-ar putea ca mâine să nu mai fie valabil. Pentru asta avem nevoie de o Alianță și de un establishment european și euro-atlantic la fel de fiabil ca aceste amenințări, însă mult mai rezilient.

NATO trebuie să fie capabil de adaptare prin sine însăși, fără a fi nevoie exclusiv de summit-uri care vedem deja că sunt defazate atunci când au loc în ceea ce privește adaptarea la amenințările emergente și la unele acțiuni inamice. Și este nevoie ca toate statele membre să înțeleagă că nu se mai poate doar așteptând ca SUA să fie singurele care oferă. Trebuie să învățăm să oferim mai mult și noi, dincolo de ceea ce primim!

Nu în ultimul rând, cred că este nevoie de mai mult curaj. Acum s-a găsit curaj pentru declararea acțiunilor agresive ale Rusiei ca amenințări, iar politicile Chinei ca provocări. NATO, la fel ca și UE trebuie să nu mai lase din mână astfel de cartofi fierbinți!

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 9 august 2020, 15:08
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro