Şedinţa Camerei Deputaţilor din 18 decembrie 2019

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
		1.24	Andi-Gabriel Grosaru - declaraţie politică intitulată "140 de ani de relaţii bilaterale dintre România şi Italia";

	Domnul Florin Iordache: Îl invit, în continuare, pe colegul nostru, Andi Grosaru. Domnule Andi Grosaru, vă rog.
	Domnul Andi-Gabriel Grosaru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "140 ani de relaţii bilaterale dintre România şi Italia". În data de 26 decembrie 1879, România, care îşi proclamase independenţa cu doi ani mai înainte, semna Acordul de colaborare cu Italia, al doilea ca vechime din seria de tratate care vor consemna relaţiile diplomatice bilaterale ale statului nostru. Acest Acord de colaborare a evoluat de-a lungul timpului şi, la 17 aprilie 1997, la Roma, miniştrii de externe ai ambelor ţări au semnat Declaraţia comună a miniştrilor afacerilor de externe ai României şi Italiei privind Parteneriatul Strategic româno-italian. Acest Parteneriat Strategic se va dezvolta şi, la 9 ianuarie 2008, la Bucureşti, a fost semnată Declaraţia Comună a miniştrilor afacerilor externe ai României şi Republicii Italiene privind Parteneriatul Strategic Consolidat româno-italian, care constituie cadrul fundamental al relaţiei bilaterale. Înainte de a vorbi despre însemnătatea relaţiilor bilaterale, este necesar să dăm câteva repere istorice. Primul pas a fost făcut la data de 3 mai 1873, când s-a deschis prima agenţie diplomatică română la Roma. Şase ani mai târziu, această agenţie a devenit reprezentanţă diplomatică. La 6 decembrie 1879 Italia a recunoscut independenţa României şi l-a numit pe contele Giuseppe Tornielli-Brusati di Vergano în calitate de Trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Bucureşti. La 15 februarie 1890, România l-a numit pe Nicolae Kretzulescu ca Trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Roma. Evident, raporturile politico-diplomatice româno-italiene în cursul secolului al XX-lea au fost condiţionate de alianţele în care s-au aflat cele două ţări, de politica internaţională şi de obiectivele celor două guverne, dar trebuie remarcat că, în ciuda diferenţei de sisteme politice după cel de-al Doilea Război Mondial, a apartenenţei la două blocuri aflate pe poziţii divergente, România şi Italia au reuşit să găsească puncte de comun interes, graţie rădăcinilor comune. La 9 martie 1964, guvernele României şi Italiei au adoptat decizia de a ridica respectivele misiuni diplomatice de la Bucureşti şi de la Roma la rang de Ambasadă. După căderea regimului dictatorial din România au intervenit schimbări majore, în sensul că etnicii italieni din ţara noastră au început să se regrupeze, formând comunităţi la nivelul întregii ţări. Au fost reluate legăturile cu ţara-mamă, iar, mai târziu, minoritatea italiană a primit dreptul de a fi reprezentată în Parlamentul României, o schimbare legislativă care a contribuit la consolidarea relaţiilor bilaterale. Un nou Tratat de Prietenie şi Colaborare a fost semnat la Bucureşti la 23 iulie 1991, iar excelentele relaţii bilaterale au fost marcate de semnarea Declaraţiilor privind Parteneriatul Strategic, respectiv Parteneriatul Strategic Consolidat. Parteneriatul Strategic Consolidat prevede consolidarea relaţiilor bilaterale în domeniile: politic, al securităţii şi apărării, economic, energie, mediu, agricultură, justiţie şi afaceri interne, sănătate, cultură şi educaţie, muncă şi domeniul social. Acest Parteneriat a reprezentat cadrul atât pentru un dialog politic intens, concretizat prin vizite şi discuţii la cel mai înalt nivel, cât şi pentru o colaborare economică înfloritoare, Italia fiind unul dintre principalii parteneri comerciali ai României, atât prin prisma schimburilor comerciale, cât şi prin cea a investiţiilor efectuate. În prezent, Italia ocupă locul 2 în topul partenerilor...
	Domnul Florin Iordache: Sintetizaţi, vă rog.
	Domnul Andi-Gabriel Grosaru: ... comerciali ai României şi locul 5 în topul investitorilor străini din punctul de vedere al... (I se întrerupe microfonul.) ... capitalului investit, cu o valoare de aproximativ 2,55 miliarde de euro. Este un lucru pozitiv, dar sunt convins că mai este loc de creştere. Relaţiile culturale şi ştiinţifice sunt, de asemenea, la un nivel ridicat. Ele se desfăşoară în baza Acordului de colaborare culturală şi ştiinţifică între Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene, semnat la Bucureşti pe 21 octombrie 2003. Prezenţa culturală instituţională română în Italia este reprezentată în primul rând de Accademia di Romania în Roma şi de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia, amândouă fondate în perioada interbelică. La Bucureşti funcţionează Institutul Italian de Cultură, care promovează, în strânsă cooperare cu Ambasada Italiei în România, relaţiile culturale între cele două ţări în diferite domenii. Aderarea României la NATO şi la Uniunea Europeană a impulsionat şi mai mult relaţiile bilaterale, de data aceasta într-un cadru nou, care favorizează şi mai mult cooperarea şi dezvoltarea relaţiilor bilaterale. Un prim efect a fost accesul mai facil al companiilor italiene pe piaţa internă din România, respectiv accesul fără restricţii al cetăţenilor români în Italia. Ajungem astfel la ceea ce constituie nucleul Parteneriatului Strategic Consolidat, şi anume oamenii şi legăturile interumane, fără de care nimic nu poate dura. La început am avut migraţia italienilor pe teritoriul României. Începuturile minorităţii italiene pe teritoriul României datează cu mult înainte de fenomenul migraţiei în masă consemnate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Fie că au fost misionari, fie prelaţi, fie comercianţi, fie agricultori, fie lucrători forestieri, italienii au venit aici unul câte unul încă din cele mai vechi timpuri, mai ales la porturile de la Dunăre şi Marea Neagră. S-a format, astfel, o comunitate care a cunoscut o expansiune deosebită la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, atunci când România a reprezentat destinaţia preferată a italienilor goniţi din ţara lor de sărăcia accentuată şi de conflictele social-politice interne. Odată cu Revoluţia din 1989, pentru cetăţenii români a apărut oportunitatea de a pleca în afara graniţelor ţării către alte state europene. Am asistat, astfel, la un fenomen similar migraţiei italienilor în România. Din motive economice, un număr mare de cetăţeni români au plecat în afara graniţelor ţării în căutare de noi oportunităţi, foarte mulţi stabilindu-se în Italia. Pe măsură ce timpul trece, numeroşi români plecaţi iniţial pentru a găsi un loc de muncă se "înrădăcinează" în Italia şi vedem, totodată, apariţia unor generaţii de copii născuţi în cadrul acestor comunităţi din Italia. Dacă asemănările sunt importante, deosebirile, de asemenea, contează. Marea diferenţă faţă de momentul venirii etnicilor italieni pe teritoriul României şi acela al plecării cetăţenilor români în Italia este dată de existenţa Uniunii Europene şi a cadrului pe care aceasta îl creează. Românii din Italia au un statut de cetăţeni ai UE, cu drepturile şi obligaţiile aferente, cu o mobilitate ridicată, determinată de acest statut şi de proximitatea geografică cu alte state europene. Totodată, relaţia de parteneriat aprofundat dintre Italia şi România are un impact pozitiv asupra statului lor. Potrivit ultimelor date furnizate de autorităţile italiene, la începutul anului 2019, comunitatea română din Italia era cea mai numeroasă comunitate de stranieri, de peste 1,2 milioane de cetăţeni. Aşa cum spuneam, minoritatea italiană din ţara noastră reprezintă un liant de colaborare dintre cele două ţări. Am simţit această stare de fapt şi în octombrie 2018, când am făcut parte din delegaţia care l-a însoţit pe preşedintele Klaus Iohannis în vizita de stat întreprinsă în Republica Italiană. Am fost foarte bine primiţi şi apreciaţi şi m-am bucurat să văd că se pune accentul pe comunitatea istorică italiană din România, un punct forte în relaţiile bilaterale româno-italiene. Dialogul politic substanţial la cel mai înalt nivel a continuat cu intensitate şi în acest an, cu prilejul deţinerii de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene. A fost încă o dată un prilej pentru a reliefa unitatea de valori şi percepţia comună asupra provocărilor europene. Pe această linie, a legăturilor bilaterale la cel mai înalt nivel, aş menţiona una dintre cele mai recente întrevederi, din 3 mai 2019, a preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, cu Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Italiene, domnul Giuseppe Conte, în marja participării la conferinţa "The State of The Union", organizată de Institutul Universitar European din Florenţa, Republica Italiană. Cu acest prilej, a fost reconfirmată viziunea europeană comună, relaţia bilaterală excelentă dintre cele două state, subliniindu-se totodată consolidarea relaţiilor economice între cele două state. Nu poate decât să mă bucure că s-a reafirmat importanţa minorităţii italiene în menţinerea strânsei prietenii, o prietenie care sunt sigur că va dăinui, indiferent de împrejurările politice interne şi internaţionale. Italia şi România sunt împreună în Europa! Istoria şi viziunea comună asupra provocărilor viitorului nu fac altceva decât să reconfirme relaţia noastră specială, care va dăinui în viitor. Viva l’Italia! Viva la Romania!
	Domnul Florin Iordache: Vă mulţumesc, domnule coleg. Declar închisă prima parte a şedinţei noastre. În câteva momente începe parte a doua a şedinţei. Mulţumesc.
	(Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)