|
Domnul Robert Raduli Kalman: Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați, Cu toate că era oprimată, societatea civilă din România exista și înainte de decembrie 1989. Era ca un jăratec păstrat aprins sub un strat de cenușă. Odată cu momentul decembrie 1989 s-a produs o explozie de inițiativă care ne-a permis ca în scurt timp să putem vorbi chiar despre sfera civilă din România. Astfel, având la bază legislația din perioada interbelică, s-au constituit numeroase fundații culturale, asociații sportive, cu obiective militante, asociații pentru educația civică, asociații profesionale, asociații de protecție și de binefacere, mișcări ecologice, asociații de tineret, asociații pentru promovarea intereselor femeilor, sindicate etc. Această disponibilitate pentru activități voluntare a confirmat faptul că o mare parte a societății din România și-a păstrat demnitatea în toată perioada comunistă, desigur cu mari sacrificii personale, și că a existat o puternică voință pentru cultivarea valorilor morale, umaniste și democratice, în ciuda marilor piedici și pericole față de activittea lor. Odată cu apariția, în 1990, a asociațiilor și a fundațiilor, în sfera societății civile democratice au apărut și reacții ostile, care urmăreau să frâneze desfășurarea în continuare a acestui proces. Momentul actual impune societății românești ca imperativ depășirea cu voință a tuturor piedicilor opuse edificării unei puternice societăți civile democratice. Acest imperativ trebuie să posede un caracter apolitic și să beneficieze de sprijinul structurilor administrative centrale, regionale și locale. Sprijinul echidistant al administrației centrale, regionale și locale, în dezvoltarea societății civile trebuie să fie precedată de monitorizarea acesteia. Da, monitorizare, deoarece sunt de notorietate cazurile în care au fost înființate asociații sau, mai ales, fundații, cu diferite scopuri, care în realitate constituiau paravane pentru importuri pentru taxe vamale de autoturisme, birotică sau alte bunuri. Așadar, dialogul bazat pe parteneriatul real trebuie să devină modalitatea de comunicare între societatea civilă și structurile administrative. Un aspect particular al dezvoltării societății civile din România comportă sfera civilă de tineret. Aici, cu toate că au trecut peste 7 ani de la apariția primilor germeni de inițiativă liberă și democratică, și în ciuda evoluției remarcabile a acestei sfere nu s-a reușit realizarea unui dialog echidistant între reprezentanții acestei sfere și reprezentanții structurilor administrative, datorită în special amestecului sferei politice în sfera civilă. După 7 ani, Consiliul tineretului din România este doar un gând de perspectivă. După 7 ani, realizarea unui dialog echidistant - sferă civilă, sferă politică - este doar un vis. S-ar putea crede că în inexistența Consiliului tineretului din România nu a fost un prejudiciu, însă sfera civilă de tineret din România nu este în momentul de față un parterer cu drepturi depline în Consiliul European al Consiliilor naționale de tineret, SENIC, deci cel mai dinamic segemnt al sferei civile din țara noastră este lipsit de comunicarea firească, instituționalizată cu semenii din Europa. Paradoxal, între timp, sfera politică vorbește apoape în consens despre integrarea în structurile euroatlantice. Intrarea în SENIC a structurilor de tineret din România este așadar un obiectiv firesc, realizabil în termen scurt, cu condiția depolitizării reale a sferei civile de tineret și realizării unui dialog al administrației în societatea civilă, bazat pe parteneriat și pe sprijinul echidistant al sferei civile de către sfera politică. Vă mulțumesc.
|
