|
Domnul Octavian Bot: Domnul președinte, Doamnelor și domnilor deputați, În urmă cu câteva zile, procurorul general al României, Nicolae Cochinescu, afirma că "mineriada" din 1990 a avut mai mult un aspect artistic decât unul infracțional. Nu vreau să evoc acum episodul de tristă amintire, numit generic "mineriadă", o pată neagră pe istoria post-comunistă a României. Evenimentele de atunci au zguduit, pur și simplu, lumea civilizată, aducând țării prejudicii incomensurabile. Imaginile terifiante cu femei, bătrâni și copii, urmăriți și bătuți de hoarde dezlănțuite, au depășit cu mult dimensiunea artistică a unui film de groază. "Gândind" cu voce tare, procurorul general a avut darul de a ne năuci. Presa, atentă și sensibilă la tot ce spune o persoană învestită cu o funcție de o maximă responsabilitate, a reacționat prompt, ceea ce nu l-a determinat însă pe procurorul general să-și depună demisia, cum probabil s-ar fi întâmplat oriunde în lume. Președintele României a declanșat o campanie, fără precedent, de luptă împotriva corupției și a crimei organizate, iar pentru ducerea la îndeplinire a acestui angajament are nevoie, în primul rând, de oameni hotărâți, netributari niciunei orientări politice, decât politicii adevărului, adevăr ce nu trebuie să ocolească mineriada din iunie 1990, tratând-o altfel decât pe cea din 1991. Ușurința cu care procurorul general afirmă că s-a exagerat în ceea ce privește evenimentele amintite, cât și explicațiile ulterioare, pun serioase semne de întrebare în legătură cu aportul său la înfăptuirea actului de justiție într-o țară în care oamenii și-au pierdut demult încrederea până și în justiție.
|
