Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of May 6, 1997
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
14-04-2021
13-04-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 06-05-1997 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 6, 1997

Intervenții ale domnilor deputați:  

Sedința a început la ora 8,41.

Lucrările au fost conduse de domnul Andrei Ioan Chiliman, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Tudor Miron Mitrea și Alexandru Hamar Konya , secretari.

*

   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor și domnilor,

Declar deschisă ședința de astăzi, marți, 6 mai l997, a Camerei Deputaților.

Conform programului aprobat, urmează 50 de minute pentru intervenții diverse ale deputaților.

 
  Daniela Popa - intervenție în sprijinul stopării abuzurilor și instaurării unui climat politico-social normal în județul Dâmbovița;

Vom începe cu doamnele prezente, deci doamna deputat Daniela Popa și se pregătește doamna deputat Leonida Lari. Este prezentă? Nu este încă.

Vă rog, aveți cuvântul.

   

Doamna Daniela Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

După cum ați constatat în ultimele săptămâni, de la această tribună am schimbat replici acide cu distinsul nostru coleg Irineu Popescu, deputat creștin și mare democrat, originar, ca și mine, de pe meleagurile dâmbovițene.

Nu am fi reținut amabila dumneavoastră atenție cu problemele care agită județul, dacă nu am fi fost constrânși de o realitate tristă. Târgoviștea este un oraș atât de mare, iar județul atât de întins, încât nu ne permite să ne întâlnim. Și, chiar dacă ne-am întâlni, așa cum ni se mai întâmplă, zilnic, pe culoarele Parlamentului, mi-ar fi greu să ne înțelegem, întrucât nu cunosc ciudatul limbaj al semnelor prin care domnul coleg, Irineu Popescu, încearcă să-mi transmită ceva, probabil același mesaj prin care a convins alegătorii dâmbovițeni să dea votul lor P.D.S.R.-ului. Sau, poate faptul că, până la urmă, nu votul contează, ci maniera în care îl anulezi, post-factum, printr-un comportament antielectoral. Oricum, se cuvine să îi răspund că:

1. Reclamațiile împotriva domnului Pârvu Cristinel au fost făcute de un grup de foști și actuali salariați ai S.C. "Mondotrans" S.A., care au fost sancționați disciplinar, inclusiv prin desfacerea contractului de muncă. Pentru faptele imputate, domnul Pârvu Cristinel a mai fost cercetat și în anul 1994, soluția dată de către același prim-procuror fiind neînceperea urmăririi penale. Conflictul dintre domnul Pârvu Cristinel și domnul deputat Irineu Popescu este mai vechi. Astfel, cum v-am informat pe larg, cu prilejul unei alte declarații politice, domnul Pârvu Cristinel a refuzat mutarea autogării Târgoviște pe platforma PAFCOM, complex aflat în proprietatea S.C. "Dâmbovița Construcții" S.A., unde domnul deputat, fratele și nașul său sunt acționari majoritari. Acum, drumul spre autogară este deschis cu prețul arestării unui om.

Menționez că ziariștii care au supus atenției opiniei publice aceste fapte, au fost amenințați cu moartea. Alți lideri P.D.S.R. - Dâmbovița au în curs de pregătire dosare de cercetare penală, confirmând lista publicată în presa locală. Aceste fapte și multe altele, au dus la instaurarea unui regim de teroare în județ, ceea ce nu are precedent decât în anii stalinismului.

De aceea, de la tribuna Parlamentului, am solicitat intervenția tuturor organelor statului în stoparea abuzurilor, pentru instaurarea unui climat politico-social normal, în care oamenii să se bucure de protecția legii.

2. Construcția pasajului pe care domnia-sa și-a adjudecat-o printr-o licitație, a fost o prioritate și pentru Ceaușescu. La licitație nu a participat Guvernul P.D.S.R., cum a menționat domnul deputat. A participat însă fratele domniei sale, care a și condus comisia de licitație. Dacă ar fi participat la licitație chiar Ceaușescu sunt convinsă că ar fi câștigat tot domnul deputat, nașul fratelui său, evident, alt frate, fiind un foarte bine plasat activist politico-economic, actual capitalist democrat-creștin.

3. Dacă domnul deputat se lasă atras în manevrele justiției, pe care nu știe să le determine fără să-și păteze mâinile, îi spun de pe acum că atacurile pe care le orchestrează împotriva mea vor fi și ultimele. Domnul președinte Ion Diaconescu, unchiul domniei sale, nu poate să accepte obstrucțiile de la democrație, fiind cunoscut pentru cantitatea de suferință pe care a acumulat-o, nedemocratic, în regimul de tristă amintire, în care domnia-sa se afla în pușcărie, iar nepoții, actuali lideri P.N.T.C.D., se aflau în U.T.C., evident, tot ca lideri.

4. Doresc să transmit colegilor mei care vin la mine pentru a mă timora să nu mai combat împotriva guvernării actuale și a liderilor P.N.T.C.D. - Dâmbovița, că aici nu ne aflăm în Marea Adunare Națională, lupta parlamentară fiind, de fapt, esența construcției democratice în orice țară din lume. Probabil, ei se gândesc la faptul că mandatul trebuie să le fie doar lung nu și reprezentativ. Ar fi mai bine să se ia de mână cu puterea, doar ea mai având motive, tot atât de puternice, să stea în fotolii până în anul 2000, chiar cu riscul de a nu mai avea pe cine să guverneze.

5. Interviurile date presei și posturilor de radio din Târgoviște de către domnul deputat Irineu Popescu, mă duc cu gândul și la gramatica limbii materne și la lipsa de antrenament în ale politicii, ambele scuzabile pentru cei cu caracter violent și care au ajuns, printr-un accident democratic, în Parlament.

Vă mulțumesc.

 
  Șerban Constantin Rădulescu Zoner - marcarea a 120 de ani de la proclamarea independenței naționale;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Leonida Lari, văd că nu a venit încă. Voi da cuvântul domnului deputat Serban Rădulescu Zoner, se pregătește domnul deputat Ilie Neacșu.

   

Domnul Șerban Constantin Rădulescu Zoner:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Peste câteva zile se împlinesc 120 de ani de la proclamarea independenței noastre naționale. În plan politic, dobândirea independenței României este opera unei generații de cărturari și oameni politici care s-a format în primele școli românești ce au purces de la Gh. Lazăr și Eliade. Este opera acelei generații care s-a format, mai apoi, în școlile înalte ale Occidentului, mai ales ale Franței, și care a cunoscut acolo valorile democrației și instituțiile fundamentale ale statului de drept. Este lucrarea acelei generații care, reîntoarsă, apoi, în țară, s-a angajat să lupte pentru modernizarea societății românești, pentru unitatea și independența națională a poporului român. Căci, în mare parte, cei mai tineri din fruntea Revoluției de la 1848 au fost cei mai marcanți oameni politici din epoca unirii și tot aceștia au condus destinele României în anii luptei pentru cucerirea independenței noastre naționale. Ion C.Brătianu, C.A.Rosetti, Mihail Kogălniceanu sunt cele mai ilustre exemple. Toți trei, și nu numai aceștia, au fost membri fondatori, doar cu doi ani înaintea evenimentelor istorice pe care le aniversăm azi, ai Partidului Național Liberal, astfel încât, în lunga istorie a acestui partid, stă înscrisă cu litere de aur "Proclamarea Independenței României".

Din punct de vedere militar, independența României, până la urmă impusă Porții pe câmpul de luptă, s-a datorat poporului român, s-a datorat țăranului și orășeanului român îmbrăcat în haină militară, care a luptat și s-a jertfit în bătăliile de la Grivița, Rahova și Plevna, de la Smârdan și Vidin.

În plan politico-militar, Independența României s-a datorat domnitorului Carol, care odată ajuns pe tronul României s-a identificat cu aspirațiile spre independență ale poporului român, căruia i se datorează în cea mai mare măsură crearea unei armate capabile să înfrunte pe cea a redutabilului Osman Pașa și care, prin mândria, dar și prin tactul său, a înfrânt până la urmă aroganța țarului și a marelui duce Nicolae.

Cred că sunt în asentimentul tuturor de a duce acum, la împlinrea a 120 de ani de la proclamarea independenței României, un omagiu înaintașilor noștri, iluștrilor oameni politici care și-au asumat răspunderea într-un ceas de grea cumpănă pentru țară și, mai ales, oștenilor români care, prin jertfa lor de sânge, au impus nu numai sultanului, ci și marilor puteri ale Europei, independența noastră națională.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
  Ilie Neacșu - atenționare în privința propagandei îndreptate împotriva țării și istoriei;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ilie Neacșu, se pregătește domnul deputat Vasile Vetișanu.

   

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

N-am crezut vreodată că un guvern român poate subvenționa cu bani grei o propagandă îndreptată împotriva țării și istoriei poporului pe care pretinde că le reprezintă. Și, totuși, astfel de lucruri se petrec chiar sub ochii noștri, ziua, în amiaza mare, fără ca cineva să schițeze nici cel mai mic gest. Miercuri, 30 aprilie, pe când domnul Virgil Măgureanu își ștergea cu batista de șef al S.R.I. sudoarea de simplu cetățean, televiziunea din Cluj, română, prezenta telespectatorilor o emisiune realizată de Daniela Ludwig, având ca temă "Istoria Ardealului". Comentariul acestui așa-zis "documentar" aparținea lui Szocs István, nimeni altul decât tătucul extremistului ungur Szocs Géza, unul din ctitorii U.D.M.R.

Provocarea pretinsului istoric maghiar, sprijinită de valul noilor schimbări din fruntea TVR, pornește de la Decebal și se oprește în zilele noastre. Citez câteva afirmații ale europeanului maghiar:

1. Denumirea de Dacia provine din aceea a unui popor ale cărui origini nu se cunosc, nici astăzi, cu exactitate.

2. Perioada de după retragerea romanilor este iluminată doar de câteva descoperiri arheologice, legende și credințe.

3. Până la venirea triburilor arpadiene, Ardealul a fost un pământ al nimănui.

4. În timpul celor șase veacuri de beznă cruntă, Ardealul este inexistent ca entitate juridică, culturală și spirituală.

5. Mihai Viteazul a fost un comisar al lui Rudolf, regele Ungariei, care l-a trimis pentru a i se opune lui Andrei Bathory, bănuit de neloialitate.

6. Stăpânirea maghiară a ridicat primele cetăți și a înființat primele școli românești, iar numele a 30 de orașe importante din Ardeal sunt de origine maghiară.

7. Decretele de toleranță și guvernare civilizată ale împărătesei Maria-Tereza i-au determinat și pe români să considere Ardealul drept cea mai atractivă regiune istorică.

După ce confundă imperiul bizantin cu imperiul otoman, ca să vedeți cine își dă cu părerea despre istoria unui popor cu o vechime de două milenii, activistul lui Horty și al U.D.M.R. își dă arama pe față, în final, și asemenea senatorului Csapo Iosif, la dezbaterile privind raportul S.R.I., apelează la Sf. Ștefan, afirmând: "Indărătul istoriei sălășluiește o altă istorie, aceea a păsării măiastre care își caută mereu cuibul în Ardeal și se întoarce mereu".

Stimați colegi,

V-am adus la cunoștință doar câteva din insultele grosolane adresate poporului român, într-o zi de miercuri, de către un istoric submediocru, udemerist. Tot în aceeași zi de miercuri, ce coincidență, un alt fruntaș udemerist, Csapo Iosif, solicita de la tribuna Parlamentului crearea de bandustane pe teritoriul României, sfidând Constituția.

Mă întreb, domnilor colegi din P.N.T.C.D. și P.N.L., pănă când sunteți dispuși să suportați umilințele unor parteneri neloiali, care fac jocul unei țări care nu ne va fi prietenă în vecii vecilor.

Vă cer, stimați colegi, să îndepărtați șarpele viclean care este programat de Budapesta, să sugrume nu doar grumazurile domnilor Ion Diaconescu și Mircea Ionescu Quintus, ci însăși ființa națională.

Insistăm să nu întinați, prin indiferența dumneavoastră, memoria lui Iuliu Maniu, a lui Mihalache, a lui Corneliu Coposu și a Brătienilor.

Convingeți-ne, stimați colegi, țărăniști și liberali, care ați suferit în închisorile iudeo-bolșevice din anii'60, că acea perioadă a coincis cu ultimele umilințe la care ați fost supuși și că ambiția de a guverna alături de un "cal troian", dovedit al Budapestei, nu vă va aduce într-o situație mult mai penibilă decât aceea în care v-au silit să vă aflați Ana Pauker, Lucas Laslo și colegionarii lor.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
  Vasile Vetișanu - evocarea personalității marelui poet și filozof român Lucian Blaga;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Vetișanu, se pregătește domnul deputat Valeriu Tabără.

   

Domnul Vasile Vetișanu:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Intervenția mea de astăzi se abate de la problemele direct legate de legislație și are în vedere o scurtă evocare a personalității lui Lucian Blaga, cel mai mare și mai original filozof al nostru și cel mai european filozof român, de la a cărui naștere se împlinesc 102 ani și 36 de ani de la moarte.

Lucian Blaga, alături de Brâncuși și Enescu, a reprezentat - între cele două războaie mondiale - spiritul românesc în Europa și în universalitate. Opera filozofică și poetică a lui Lucian Blaga este marcată de o profundă gândire creatoare, fie că e vorba de trilogia culturii, de trilogia cunoașterii sau de trilogia valorilor, alături de creația lui în sfera teatrului, a publicisticii și a eseisticii de înălțime.

Important este pentru noi faptul că Lucian Blaga a reușit să devină universal prin filonul etnic românesc al inspirației sale. În această direcție se înscrie filozofia spațiului mioritic, care preia motivul fundamental al baladei noastre "Miorița" și îl plasează într-o viziune filozofică despre lume, specifică poporului român.

Evident, Blaga nu pornește de la un determinism geografic în elaborarea teoriei sale, ci de la variabila spirituală legată de puterea subconștientului uman creator. Alături de marii filozofi europeni ai epocii dintre cele două războaie mondiale, Heidegger, Jasper sau Gabriél Marcel, Lucian Blaga încearcă și reușește să elaboreze conceptele unei filozofii a culturii și a istoriei de durată.

Din păcate, după l944, odată cu importul de filozofie socialistă, Lucian Blaga a fost marginalizat ca atâtea personalități de seamă ale culturii românești, fiind numit custode la Biblioteca Universității din Cluj și aflat mereu sub atacul ideologilor marxiști din România, care îl etichetau în Academia Republicii Populare Române ca fiind agnostic, fideist și mistic. Deși opera lui era mai puternică decât ideologiile de ocazie, treptat ea și-a ocupat locul cuvenit în cultura românească și, mai ales, după Revoluția din Decembrie l989.

Ca parlamentari, ca oameni politici, este firesc să amintim că Lucian Blaga a fost implicat și în viața socială și politică a țării, a scris despre evenimentul de la 1 Decembrie l918, pe care el însuși l-a trăit, a scris despre Școala ardeleană. Nu a fost un neutru, cum fals se exprima un fost președinte de țară, mai anii trecuți, ci a fost un cărturar prezent în destinele politice ale neamului său.

Vă mulțumesc.

 
  Valeriu Tabără - prezentarea poziției PUNR față de semnarea de către România a Tratatului cu Ucraina;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Valeriu Tabără, urmează domnul deputat Radu Mazăre.

   

Domnul Valeriu Tabără:

Doamnelor și domnilor deputați,

Partidul Unității Naționale Române, consecvent în a servi interesele majore ale României și poporului român, consideră că semnarea tratatelor de bună vecinătate cu toți vecinii României este absolut necesară. Aceste tratate trebuie să servească interesele naționale și să fie avantajoase pentru semnatari. Tratatele trebuie să deschidă calea colaborării și încrederii reciproce.

Partidul Unității Naționale Române consideră că tratatele trebuie negociate cu răbdare, cu foarte multă răspundere, fără nici un fel de presiuni din afară și din interiorul țării, astfel încât ele să realizeze înțelegeri de durată și nu de circumstanță.

Având în vedere că proiectul de tratat de bună vecinătate cu Ucraina este constituit pe principiul cedărilor totale din partea Ministerului de Externe român, el consfințind cedările teritoriale către Ucraina, P.U.N.R. cere renegocierea lui în spiritul aspirațiilor legitime ale României.

Fără prevederea expresă în tratat a abrogării pactului Ribbentrop-Molotov, dezavuat de altfel și de fosta Uniune Sovietică, din care făcea parte și Ucraina, tratatul consfințește pentru eternitate cedările drepturilor românilor asupra unor teritorii istorice ale României, lăsând la voia întâmplării, așa cum a fost și până acum, populația românească.

Scrisoarea-anexă la tratat este, după părerea noastră, un document fără valoare, care ne trimite la Curtea Internațională de Justiție de la Haga pentru rezolvarea eventualelor litigii rezultate în trasarea frontierelor și a platoului continental al Mării Negre.

Suntem surprinși de argumentele unor istorici români, prezenți la Consiliul consultativ de la Ministerul de Externe din 02.05.l997, care au încercat să aducă argumente că drepturile românilor asupra teritoriului cedat ca urmare a pactului Ribbentrop-Molotov nu se mai justifică, având în vedere ponderea redusă a populației românești.

Considerăm absolut falsă ideea vehiculată de domnul președinte Petre Roman, președintele Partidului Democrat, că cei care nu sunt de acord cu tratatul cu Ucraina, în forma actuală, ies din rândurile democraților și că nu ar fi alte soluții. Îi reamintim domnului Petre Roman că în istoria poporului român s-au mai folosit astfel de etichetări pentru cei care gândeau românește, dar atunci era o altă conjunctură politică. La București și în întreaga Românie stăpâneau tancurile sovietice, acum, însă, ce tancuri străine se găsesc în România? Cine îl obligă pe domnul Petre Roman la astfel de etichetări?

Tindem cu toții spre integrarea europeană și în structurile euroatlantice, dar acest lucru nu trebuie făcut prin sacrificarea unor interese naționale care implică și demnitatea poporului român. Nici un tratat nu poate omite interesul național major românesc și nici o circumstanță nu poate scuza încălcarea acestui interes.

Cei care semnează tratatul în forma în care se găsește acum intră, după părerea noastră, în zona trădării de țară și de neam și istoria îi va înregistra ca atare.

Partidul Unității Naționale Române consideră că negocierile pentru încheierea tratatelor cu Ungaria și Ucraina s-au făcut sub presiune externă și în mare grabă, ajungându-se la sacrificii care nu vor fi compensate decât parțial, prin integrarea în structurile euroatlantice, dacă această integrare va avea loc.

P.U.N.R. consideră că în forma actuală, care nu include dezavuarea explicită și categorică a pactului Ribbentrop-Molotov, omițând și prevederi pe care le considerăm absolut necesare pentru realizarea interesului național al României, Ministerul de Externe român a negociat un tratat care servește în totalitate interesele Ucrainei și nu ale României.

Partidul Unității Naționale Române nu poate susține un astfel de tratat și cere și altor partide politice, organizații politice și apolitice cu responsabilitate națională să procedeze la fel.

Având în vedere consecințele defavorabile pentru România și poporul român, care decurg din conținutul acestui tratat, Partidul Unității Naționale Române solicită și dezbaterea publică a prevederilor acestuia și organizarea unui referendum național în această problemă.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
  Radu Ștefan Mazăre - declarație în privința situației în care se găsește la ora actuală Bancorex;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Radu Mazăre, se pregătește domnul deputat Eugen Nicolicea.

   

Domnul Radu Stefan Mazăre:

Domnule președinte,

Onorați parlamentari,

Sistemul bancar reprezintă inima economiei de piață. Funcționarea optimă a acestuia este imperios necesară pentru formarea și evoluția societăților comerciale. Cel mai important rol îl are creditul, care trebuie să fie operativ, atractiv și performant.

În campania electorală, fosta opoziție și actuala putere a promis o îmbunătățire și o normalizare a sistemului bancar. Iată însă că, din păcate, la ora actuală, starea sistemului bancar este catastrofală.

Domnilor,

Vorbim despre reformă de parcă ar urma să realizăm o revoluție ideologică. Această reformă nu este o noțiune abstractă. Ea trebuie realizată, în primul rând, de societățile care și-au demonstrat rentabilitatea până acum. În marea lor majoritate, societățile comerciale nu se pot dezvolta și nu pot crea noi locuri de muncă fără a apela la credite bancare.

Din păcate, domnilor, cea mai importantă bancă din România, Bancorex, este paralizată de cel puțin două luni de zile. Competențele filialelor pentru creditări au fost limitate de la 2 mil. de dolari la 1 milion de lei, adică exact costul unei mese la restaurant. Filiala Constanța, a doua ca importanță, a acordat în ultimele două luni patru credite mari și late, aprobate cu chiu, cu vai, de București, ca să nu mai fac referire la avalizări bancare pentru finanțări externe. Fiind singura bancă agreată pe plan internațional, Bancorex este singura care poate prezenta garanții externe. Cunosc investitori care așteaptă de peste 2 luni, zeci de milioane de dolari din finanțări externe, și care nu sunt deblocați de Bancorex. Nici un lucrător bancar nu mai semnează nici o hârtie. Toată activitatea este, pur și simplu, paralizată.

Onorați parlamentari,

Nu știu cine se face vinovat de actualul blocaj al Bancorex, dar nu putem asista nepăsători la falimentarea celei mai mari bănci românești și, implicit, a agenților economici care depind de ea.

În acest caz, nu poate fi vorba decât, ori despre incompetență, ori despre interese oculte care urmăresc dezechilibrarea băncii pentru a putea fi cumpărată la un preț derizoriu. Indiferent de motive, situația nu mai poate fi tolerată. Nu mă interesează negocierile și jocurile politice care se fac pentru controlul asupra sistemului bancar. Mă interesează responsabilitatea noastră în fața țării. Somez F.P.S.-ul, în calitate de acționar majoritar, să intervină și să normalizeze funcționarea Bancorexului. În caz contrar, considerați că am lăsat vaca din bătătură nemulsă să moară, pentru că treaba noastră a fost jocul de table pe prispa casei.

Solicit ca această declarație să fie remisă F.P.S.-ului.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea stângă.)

 
   

Domnul Ioan Gavra (din bancă):

Din ce partid sunteți, domnule?!

 
  Eugen Nicolicea - constatări în urma vizitei efectuate de către ex-regele Mihai în România;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Eugen Nicolicea, se pregătește domnul deputat Becsek Garda Dezideriu.

   

Domnul Eugen Nicolicea:

Constatăm cu nedumerire că anunțata vizită a exregelui Mihai în câteva localități din România s-a transformat într-un turneu de propagandă monarhistă, ce nu are nimic de a face cu o vizită particulară.

Deși nu avem nimic cu cetățeanul Mihai, fiind dreptul lui să se plimbe unde dorește, nu putem să remarcăm că, prin modul de implicare, oficialitățile locale, reprezentanți ai unui guvern republican, transformă această vizită particulară într-una oficială.

Această propagandă monarhistă sfidează Constituția și majoritatea poporului român, care este republicană, și este făcută cu scopul clar de a manipula opinia publică, încercând să atragă adepți pentru monarhie. Guvernul știa ce urmează și acceptă tacit aceste lucruri, chiar dacă este sfidat direct. A rămas celebru gestul premierului Ciorbea care, la întâlnirea cu simplul cetățean Mihai, i-a întins acestuia mâna, în cel mai pur stil sindicalist, iar Mihai l-a lăsat cu mâna întinsă. Domnul Ciorbea nu s-a arătat jignit de acest gest, pentru că a rămâne cu mâna întinsă și cu capul plecat în fața unor oaspeți străini și organisme internaționale sunt deja niște gesturi care definesc Cabinetul Ciorbea.

Implicarea Guvernului, prin reprezentanții săi - prefecții -, și implicarea Coaliției majoritare, prin primarii săi, în organizarea acestei vizite este clară și dovedește că C.D.R. își încalcă declarațiile electorale.

Costurile desfășurării forțelor de poliție pentru asigurarea pazei și ordinii de-alungul traseului sunt suportate de poporul român și această cheltuială ar putea fi numită "taxa pe monarhie".

Campania promonarhistă de primăvară a fost mediatizată de TVR, debutând cu așa-zisul film documentar "Monarhia salvează România ", difuzat în sfânta zi de Paște.

Sub oblăduirea lui Stere Gulea, campania promonarhistă se desfășoară la Televiziunea română. Menționăm că acest director interimar a fost impus de către Guvern și actuala coaliție guvernamentală.

Mi se pare ciudat că Guvernul unei republici nu a luat poziție împotriva acestei campanii promonarhiste. Chiar dacă nici un membru al Guvernului nu a văzut acest film, fiind ocupați cu probleme importante, cum ar fi lichidarea întreprinderilor sau împărțirea funcțiilor de conducere, titlul filmului trebuia să le dea de gândit și să-și precizeze poziția, pentru că acest titlu suna "Monarhia salvează România" și nu "Ciorbea salvează România".

Nefiind nici o reacție din partea Guvernului, am putut lesne să cred că, prin această atitudine, Guvernul agreează această campanie promonarhistă, recunoscându-și incapacitatea de a conduce România și își declină competența în fața unui regim monarhist.

Dacă așa stau lucrurile, primul ministru ar trebui să își depună mandatul creînd premisele formării unui cabinet capabil. (Aplauze din partea stângă.)

 
  Becsek Garda Dezideriu Coloman - critici la adresa acțiunilor ocoalelor silvice prin așa-numita Fundația prosilva;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Becsek Garda, se pregătește doamna deputat Leonida Lari.

   

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Populația țării, foști proprietari ai pădurilor private și a devălmășiilor, speră în retrocedarea pădurilor și islazurilor către proprietarii de drept, așa cum acest deziderat a fost concretizat în Programul de 200 de zile al Contractului cu România. Insă, în timp ce membrii Coaliției guvernamentale nu ajung la un consens în privința cuantumului pădurilor ce ar urma să fie retrocedate, reprezentanții neocomunismului ne atacă pe mai multe căi, în special prin acțiunile perseverente ale ocoalelor silvice și prin așa-numita "Fundația pro-silva".

În broșura editată de ei se precizează faptul că, prin aplicarea Legii nr.18, s-au predat sectorului particular 350.000 de hectare pădure, marea majoritate a acestora fiind distruse parțial, iar peste 10.000 de hectare rase. În paginile broșurii sunt prezentate distrugerile în 4 așezări: în comuna Mănești, comuna Solca, comuna Sadova și Bicazul Ardealului.

Nu cunosc situația din primele trei așezări, însă la Bicazul Ardealului știu că pădurea a fost distrusă, sub oblăduirea primarului pedeserist, fost activist de partid, care, în epoca Ceaușescu, era secretar al organizației locale PCR, deputat în Marea Adunare Națională și delegat la mai multe congrese din timpul lui Ceaușescu.

După schimbările din Decembrie 1989, acest tovarăș a fost ales primar al localității, ajungându-se la distrugerile prezentate în cele trei fotografii ale Fundației "Prosilva", în timpul în care domnia sa a fost în fruntea comunității locale.

Despre populismul în acest sens și despre promisiunile sale electorale, prin care a permis distrugerea pădurilor, nu vreau să relatez, știu că în spatele său era sprijinul oferit de domnul Ninosu, fost ministru pedeserist al justiției și senator de Neamț.

Stimați colegi,

În broșura amintită, se încearcă manipularea opiniei publice cu teza că reconstituirea proprietății în domeniul forestier ar duce la distrugerea pădurilor. Noi credem însă că reconstituirea proprietății private asupra pădurilor și pășunilor, revenirea la devălmășie va opri distrugerea sistematică a rezervei forestiere a țării, pentru că reîmproprietărirea nu va anula menținerea regimului silvic. Mai mult chiar, articolele din titlul trei al Codului silvic, care reglementează fondul forestier proprietate privată, oferă cadrul legal necesar pentru protejarea eficientă a pădurilor. Însă legea trebuie respectată.

 
  Lari Leonida Iorga - exprimarea dezacordului în privința semnării de către România a Tratatului cu Ucraina;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

Doamna deputat Leonida Lari. Se pregătește domnul deputat Octavian Bot.

   

Doamna Lari Leonida Iorga:

Doamnelor și domnilor,

În probleme de interes major pentru soarta unui popor, orice stat se implică în profunzime, luând în vedere prezentul, trecutul și viitorul.

Statul român dorește să intre în NATO și în Uniunea Europeană, ceea ce ar asigura, bineînțeles, în ce privește securitatea și prosperarea. Dar, de dragul intrării, nu se cuvine să semnăm orice tratat ni se impune, pentru că este destul să aruncăm o privire în urmă ca să ne convingem de prețul garanțiilor marilor puteri. Atât Marea Britanie și Franța, în 1939, precum și Germania, Italia, în august 1940, ne-au garantat securitatea frontierelor, iar frontierele au fost modificate în urma Pactului Ribentrop-Molotov. Anume, în urma acestui pact, în iunie 1940, URSS, condusă în acea perioadă de Stalin, ne-a impus ultimatumul cu privire la cedarea Basarabiei, ultimatum după care, în 1944, a mai urmat o creionare pe hartă, comițându-se încă un rapt teritorial: Nordul Bucovinei, ținutul Herța, Insula Șerpilor. În urma acestor furturi teritoriale, s-a constituit RSSM, iar Bucovina a fost încorporată în Ucraina și s-a făcut un terci din populația românească din aceste teritorii, schimbându-se raportul demografic și creând o altă etnie majoritară. Dar asupra acestor probleme vom mai reveni.

Acum, în 1997, de parcă ar fi să sune și ceasul dreptății pentru români, zic de parcă, pentru că eu nu înțeleg de ce am stat la masa de discuții cu Ucraina. Dacă este vorba de masă de discuții, apoi România ar trebui să discute cu defuncta URSS, adicătelea cu fiecare din cele 15 republici ex-sovietice, și nu cu Ucraina, mai ales că Ucraina este și parte interesată. De ce? Dintr-o elementară logică: URSS i-a făcut cadou Ucrainei pământurile românești care nu i-au aparținut niciodată. URSS a decedat, dar, înainte de deces, republicile au votat pentru denunțarea Pactului Ribentrop-Molotov și a urmărilor sale.

Între 12 - 14 decembrie 1989, Congresul deputaților poporului de la Moscova a condamnat, cu o rezoluție de 7 puncte și cu majoritate de voturi, Pactul Ribentrop-Molotov. Citez din art.7 al acestei rezoluții: "Congresul deputaților poporului al URSS condamnă semnarea Actului adițional secret din 23 august 1939, precum și alte înțelegeri secrete cu Germania. Congresul recunoaște că aceste documente secrete sunt juridic nevalabile și fără consecințe din momentul semnării. Aceste documente nu au creat un temei de drept între URSS și terțe state, dar au fost folosite de Stalin și acoliții săi pentru a înainta ultimatumuri și a exercita presiuni, pe principiul forței, asupra altor state, încălcând obligațiile juridice asumate". Așa se face că și darul cu pământuri românești, oferit de către URSS Ucrainei, este anulat, comis fiind tot de Stalin. Și atunci ce avem noi de discutat cu partea ucrainiană, despre ce fel de succesiune poate fi vorba, când pactul a fost denunțat de toate republicile, printre care și Ucraina. Da, am putea vorbi, în primul rând, de niște teritorii care nu le-au aparținut niciodată. Doi: despre niște teritorii dăruite Ucrainei de URSS care, înainte de deces, și-a pus cenușă pe cap. Trei: despre niște teritorii care au fost întotdeauna ale României și care, de jure, i-au revenit imediat ce delegația ucrainiană a votat in corpore pentru condamnarea încălcărilor comise de Stalin.

Există, până acum, vreun tratat, vreun diferend teritorial între România și Ucraina, în care au fost cedate aceste teritorii și acum necesită contestarea? Nu este. Dacă nu este, atunci care este obiectul discuției noastre? Ce mai avem noi de discutat cu Ucraina, în prezent? Mai avem ceva: a) că trebuie să ne întoarcă, în pace și bună înțelegere, teritoriile strămoșești; b) că au mai rupt, actualmente chiar, în anul 1996 și începutul lui 1997, de Republica Moldova, 8 km de lângă satul Palanca, raionul ȘtefanVodă, la vărsarea Nistrului în limanul Mării Negre, și alți câțiva kilometri în localitatea Cuciurgan, zona Transnistriei, că au, deja, hărți în care înghit întreaga Republică Moldova; c) că trebuie să rezolvăm, odată și odată, situația românilor din Bucovina de nord, cândva în majoritate, înainte de genocid, deportare, comunizare masivă, iar acum rămași în minoritate.

Principala discuție, însă, consider, doamnelor și domnilor, trebuie să o avem cu politicienii noștri autohtoni, care vor să fac așa-zisele sacrificii istorice, de parcă ar scoate aceste teritorii din buzunarul mamei lor. Să ne amintim de declarațiile din campania electorală ale domnului Emil Constantinescu, că va fi un președinte al tuturor românilor, că va respecta testamentul lui Corneliu Coposu, care a accentuat asupra unității naționale a românilor, că va împlini voia lui Dumnezeu, ori Dumnezeu a făcut țările și popoarele și noi, oamenii, nu avem dreptul să le desfacem.

Să fim de o maximă prudență: ceea ce se întâmplă acum nu seamănă a tratat, ci mai degrabă a ultimatum. Abia am scăpat de ultimatumurile defunctei URSS și iarăși ni se impune un ultimatum. Acest tratat, odată semnat, ar fi prima bază legală oferită Ucrainei în ce privește teritoriile noastre istorice, ar fi cea mai rușinoasă capitulare în fața unor forțe oculte și cel mai mare act de trădare din istoria României.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea stângă)

 
  Octavian Bot - respingerea unor acuzații aduse Televiziunii Române;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Octavian Bot. Se pregătește domnul deputat Petre Țurlea.

   

Domnul Octavian Bot:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Doresc să atrag atenția asupra situației, deloc de invidiat, în care se găsește Televiziunea Română.

Nu am de gând să mă transform în avocat al acestei atât de controversate instituții publice, dar nu pot să nu constat că Televiziunea națională este, eufemistic spunând, admonestată pe rând, când de coaliția majoritară, când de opoziție, în funcție de supărările de moment ale acestora. De data aceasta, pricina atacurilor la adresa Televiziunii a fost prezentarea filmului "Monarhia salvează România", în zilele de Paști. Nu puțini au fost cei care au reacționat, incriminând Televiziunea Română pentru îndrăzneala de a fi arătat o fărâmă din istoria adevărată a românilor. Zeci de ani, după instaurarea comunismului, generații la rând au învățat o istorie mistificată, ștergându-se, cu bună știință, pagini întregi. Regele Mihai este una dintre aceste pagini.

Consider că prezentarea filmului respectiv nu a fost făcută în scopul incitării la nerespectarea ordinii constituționale sau al propagandei pro-monarhice. Prezentarea filmului a marcat, pur și simplu, prezența în România a unei personalități din istoria sa, așa încât cred că acuzațiile aduse postului național de televiziune sunt total nefondate.

Nu sunt monarhist și nu cred în posibilitatea reinstaurării monarhiei în România, dar teama obsesivă a unora de monarhie mă duce cu gândul la Emil Cioran, care spunea că: "Suferințele imaginare sunt de departe cele mai concrete, pentru că avem statornică nevoie de acestea și le născocim, deoarece nu e chip să ne lipsim de ele". Se pare că mai sunt încă în România destui dintre aceia care suferă pentru pericole imaginare.

Îmi pun întrebarea, evident retorică, ce s-ar întâmpla dacă Televiziunea Română ar avea curajul să prezinte, într-o bună zi, faptele bune din trecut ale liberalilor și țărăniștilor, necunoscute multor români, nu din vina lor, ci din vina celor care au scris manualele de istorie, la vremea respectivă.

 
   

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Cine i-a băgat în pușcărie, nu regele?!

 
   

Domnul Octavian Bot:

Poate că Televiziunea Națională ar putea umple acest gol din cunoștințele multor generații de români, chiar cu riscul de a fi blamată.

 
  Petre Țurlea - atitudine critică în privința semnării de către România a Tratatului cu Ucraina;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Țurlea. Se pregătește domnul deputat Vida Simiti Ioan.

   

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Uitându-mă în sală acum, am senzația că și această intervenție mică a mea nu o să prea aibă ecou. Mă interesează însă, în special, faptul că există o stenogramă și acesta este documentul istoric după care vor putea analiza cei care urmează după noi ce am gândit și ce am făcut fiecare din cei de la sfârșitul secolului XX.

Încep cu un citat: "Subsemnații, dintre care cei mai mulți sunt întemeietorii înșiși ai statului român nou în hotarele lui firești, nu pot admite ca, în orice formă, să se dea o recunoaștere legală, în numele statului și poporului român, la ceea ce nu este decât o uzurpație". Acesta este finalul protestului întemeietorului României Mari la cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord în iunie 1940. Printre semnatari erau Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, George și Dinu Brătianu, Mihai Popovici, George Mironescu ș.a.m.d.

Atunci, în 1940, un regim dictatorial, care nu reprezenta voința poporului, a cedat în fața unui ultimatum.

Astăzi, în 1977, un regim democratic, rezultat al voinței liber exprimate de către poporul român, consfințește cedarea din 1940, fără a avea măcar scuza unei amenințări externe. Sunt aici două lucruri care trebuie avute în vedere. Unu: spre deosebire de 1940, astăzi nimeni nu ne amenință cu război dacă nu încheiem Tratatul cu Ucraina. Atunci se pune întrebarea: de ce se grăbește actuala putere, are o sarcină, în acest sens, de la vreun organism suprastatal? Doi: cel mai important este faptul că puterea actuală nu a primit mandat de la poporul român pentru a-i ceda drepturile istorice asupra unor teritorii. Deci puterea actuală a uzurpat un drept pe care nu-l are, drept ce aparține poporului român, în ansamblul său. Doar acest deținător al dreptului se poate pronunța, printr-un referendum, dacă validează samavolnica răpire de teritorii din 1940.

Ca orice uzurpator, puterea actuală uită că este vremelnică. Niciodată însă, în istorie, uzurpatorii nu au scăpat de pedeapsă.

Cu această ocazie a încheierii Tratatului cu Ucraina, s-a dovedit pe deplin că, deși actuala putere a venit la conducerea României considerându-se continuatoarea lui Alexandru Ioan Cuza, a lui Iuliu Maniu, a Brătienilor, a demonstrat că, în realitate, este continuatoarea Anei Pauker și a lui Walter Roman.

(Vociferări în partea dreaptă)

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog liniște!

 
   

Domnul Petre Țurlea:

Felicit pe doi șefi de partid din Covenția Democrată, care nu au acceptat acest tratat. Este vorba de domnul senator Cerveni și de colegul nostru, domnul deputat Otto Weber.

(Aplauze în partea stângă)

În final, vă citesc declarația domnului Otto Weber: "Dacă acceptăm acest tratat infam, ne vor blestema generațiile viitoare de români".

Domnul Otto Weber este veteran de război al armatei române. Iată un om patriot în rândurile Convenției Democrate.

(Aplauze în partea stângă)

Invit Convenția Democrată să-i urmeze exemplul.

Vă mulțumesc.

 
  Ioan Vida Simiti - apel la inteligența națiunii, la conștiința ei în scopul reparării morale și materiale a Bisericii române unite;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vida Simiti Ioan. Se pregătește domnul deputat Florin Georgescu.

   

Domnul Ioan Vida Simiti:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea de astăzi este un apel la conștiință, un material conceput împreună cu un grup de intelectuali din Cluj-Napoca.

România trăiește astăzi un moment de răscruce. O țară întreagă așteaptă schimbarea cea mare.

Credem că nu există dezvoltare, progres și performanță, indiferent în ce plan, fără de dimensiunea ei etică. (Rumoare în rândurile PUNR) De aceea esența schimbării și începutul ei nu poate fi decât renașterea morală.

În situația noastră de acum, această renaștere înseamnă trecerea de la un regim al terorii, abuzurilor, nedreptăților și arbitrariului la unul al statului de drept, legalității și dreptății.

 
   

Domnul Ioan Gavra (din bancă):

S-a văzut!

 
   

Domnul Ioan Vida Simiti:

Este firesc că, într-un astfel de proces de transformări radicale, este necesară participarea marii majorități a populației, dar, în primul rând și în prima linie, ca factor indispensabil, este obligatorie prezența acelei categorii care reprezintă conștiința vie a oricărei națiuni - intelectualii.

Din păcate, după Decembrie 1989, intelectualii noștri au tăcut mult prea mult, complăcându-se într-o atitudine de espectativă, pasivitate și uneori indiferență.

Facem apel acum la această conștiință a societății, care este chemată să se pronunțe în problemele mari ale cetății. În acest fel, apelul nostru este o provocare la angajament, la judecată dreaptă și la mărturisirea adevărului. Este un apel la inteligența națiunii, la conștiința ei, și nu la o categorie politică, socială, confesională sau profesională.

Problema pe care v-o prezentăm spre analiză și judecată este cea a reparării morale și materiale, a abuzurilor și crimelor săvârșite de comunism împotriva Bisericii române unite greco-catolice. Pentru unii, este o problemă secundară "a unei minorități religioase nesemnificative, ale căror pretenții exagerate sunt, în conjunctura prezentă, contrare intereselor țării". Credem, dimpotrivă, că este o problemă-cheie privind reala schimbare care este cerută poporului român de opinia publică mondială și însuși de Dumnezeu.

Semnificația majoră a acestei probleme rezultă din cunoașterea evenimentelor anului 1948, din perioada comunistă și a celor de după 1989.

În anii '40, sovieticii comunizau zona de influență ce le fusese acordată. Comunizare înseamnă ateizare, în primul rând. Trebuiau deci desființate și distruse persoanele, curentele și bisericile care reprezentau focare de autentică trăire și manifestare creștină; printre acestea și Biserica română unită. De aceea Stalin a dat, personal, ordin să fie desființată. S-a înscenat deci o trecere a Bisericii române unite la Biserica ortodoxă. Pentru că nici un singur credincios, preot sau episcop, nu a cerut, spontan și de bunăvoie, trecerea la ortodoxie, încorporarea s-a făcut prin forță și violență. S-a folosit amenințarea, evacuarea din casele parohiale, maltratările, șantajul, întemnițările și exterminările, toate pentru singurul motiv al refuzului de a se accepta trecerea la ortodoxie.

Persecuția cruntă începută în '48 împotriva greco-catolicilor a durat întreaga perioadă comunistă. Datele istorice și condițiile juridice și administrative ale acestei încorporări arată, fără echivoc, următoarele: a fost o acțiune a puterii sovietice, făcută în scop politic și anticreștin. Toată această acțiune s-a făcut prin forță, violență și teroare.

Această oribilă înscenare și toate abuzurile, crimele și nelegiuirile legate de ea s-au făcut cu consimțământul și colaborarea unei anumite părți din clerul ortodox. Confiscarea lăcașurilor de cult și a bunurilor aparținând Bisericii greco-catolice și trecerea lor în proprietatea Bisericii ortodoxe s-a făcut prin decrete-legi emise de guvernul comunist. Acest transfer de proprietate nu a îndeplinit nici măcar prevederile legilor comuniste, pentru că Decretul nr.177/1948 prevedea două condiții pentru schimbarea proprietății lăcașurilor de cult. Argumentul numărului de credincioși, invocat după Decembrie'89, este nedrept și lipsit de valabilitate, atât din punct de vedere moral, cât și juridic.

Era firesc ca, după 50 de ani de întuneric ateu, generații întregi să fie dezorientate religios, cum au fost și politic, și să nu poată face, imediat după '89, o opțiune reală. În ultimii ani însă se observă un tot mai mare număr de credincioși, care revin sau vin în Biserica greco-catolică.

Decretul nr.9/1989...

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Timpul...

 
   

Domnul Ioan Vida Simiti:

...consideră Decretul nr.358/48 lovit de nulitate.

Cu toate acestea, Biserica ortodoxă nu a retrocedat lăcașurile de cult Bisericii române unite și, chiar mai mult, refuză să deschidă, pentru slujbe, fostele biserici greco-catolice care stau închise, nefolosite, obligându-i pe preoții uniți să facă slujbe în piețe, sub cerul liber, unde sângele lui Cristos îngheață în potire, în șuri, în săli de clasă ș.a.m.d.

 
   

Domnul Nicolae Leonăchescu (din bancă):

Timpul! A trecut timpul!

 
   

Domnul Ioan Vida Simiti:

Vă rugăm deci să răspundeți, făcând public răspunsul dumneavoastră, următoarelor întrebări. Unu - este, din punct de vedere juridic și moral, dreptul Bisericii române unite de a-și recăpăta lăcașurile de cult confiscate în 1948? Doi - refuzul Bisericii ortodoxe de a retroceda lăcașurile de cult ce au aparținut Bisericii române unite corespunde principiilor și spiritului creștin, este acest refuz un act pentru sau împotriva lui Cristos?

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Timpul!

 
   

Domnul Ioan Vida Simiti:

Trei - cum calificați refuzul Bisericii ortodoxe române de a deschide bisericile ce stau închise, motivând că s-ar face prozelitism activ. Patru - din moment ce confiscarea bunurilor Bisericii române unite s-a făcut prin decrete și hotărâri, este justificată intervenția Parlamentului țării pentru reglementarea acestei situații aberante și repararea unor abuzuri și nelegiuiri comuniste.

Domnilor colegi, ...

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Timpul!

 
   

Domnul Ioan Vida Simiti:

Dacă ați conștientizat și v-ați însușit acest lucru, vă invit, cu respect, să vă dați semnătură, pentru a fi dat publicității.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Gavra (din bancă):

Ce părere are Grupul de rugăciune în privința aceasta?!

 
  Florin Georgescu - solicitare către primul ministru de a supune Parlamentului documentele privind acordurile de împrumut și condițiile asumate de Guvern în acest sens;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Florin Georgescu. Urmează domnul deputat Dumitru Bălăeț.

   

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Au trecut aproape 5 luni de la instaurarea actualului Guvern și, respectiv, 3 ani de la încheierea negocierilor cu organismele financiare internaționale și, cu toate acestea, Parlamentul țării, opinia publică nu cunosc conținutul acordurilor de împrumut perfectate, condițiile asumate de Guvern și nici efectele aplicării acestora asupra economiei și a populației.

Considerăm că ar fi fost o obligație minimă a Guvernului ca, în baza acestor acorduri, să elaboreze un program concret de guvernare, care să fie adus în fața Parlamentului și făcut cunoscut cetățenilor țării.

Recent, primul-ministru, domnul Victor Ciorbea, a declarat în mass-media că, în cele 5 luni de guvernare, s-au obținut rezultate considerabile în domeniile economic, social și al relațiilor externe, subliniind, în esență, că vizavi de organismele financiare internaționale "Guvernul și-a făcut temele", în sensul că toate condițiile asumate față de acestea au fost îndeplinite.

Ne întrebăm și vă întrebăm, domnule prim-ministru, în ce au constat condițiile concrete acceptate în negocieri, cu a căror realizare vă lăudați. Trecând în revistă perioada guvernării Ciorbea, PDSR, la fel ca fiecare cetățean, constată că așa-zisele rezultate considerabile se materializează în creșterea, de la o lună la alta, a fiscalității prin noi impozite și taxe; creșterea de la 6 % la 7,2 % a ratei șomajului, respectiv cu 100.000 de persoane, cu perspective de majorare accelerată în lunile următoare; o rată a inflației de peste 76%, pe primele 3 luni ale anului, ceea ce a generat, împreună cu o protecție socială extrem de palidă, uneori numai mimată, scăderea puterii de cumpărare a populației cu peste 40%, față de noiembrie 1996; deprecierea cu 100% a monedei naționale și creșterea aberantă a dobânzilor la credite; blocarea procesului investițional și descurajarea accentuată a capitalului autohton; mediatizarea confuză a unor liste privind societăți comerciale cu capital de stat, ce urmează a fi închise, fără evaluarea implicațiilor în plan social și oferirea de alternative realiste personalului muncitor; anunțarea, cu mare pompă, a unui pachet de legi care se dovedește a fi iluzoriu, până în prezent acesta nefiind înaintat la Parlament.

Oare, domnilor guvernanți, aceste acțiuni, cu caracter antieconomic și antisocial și împotriva interesului național, să fi constituit subiectele temelor pe care afirmați că le-ați realizat, cu hărnicie, în fața organismelor internaționale?!

Dacă, într-adevăr, acestea au fost condițiile asumate, cum rămâne cu promisiunile pe care actuala putere le-a făcut electoratului în campania electorală, pentru un trai imediat mai bun, bazat pe soluții de reformă fără sacrificii ale populației și cu fonduri externe substanțiale deja asigurate? Față de această realitate crudă, inacceptabilă, pentru ca Parlamentul României și opinia publică să cunoască angajamentele economice, în plan extern, ale actualului Guvern, PDSR vă solicită, domnule prim-ministru, să vă respectați promisiunea de la întâlnirea conducerii Executivului cu partidele din opoziție și să înaintați de urgență Legislativului proiectul de Lege privind aprobarea Acordului de împrumut cu FMI, inclusiv Memorandumul de politici economice, cu anexele aferente, precum și acordurile negociate cu Banca Mondială pentru modificarea proiectului FESAL și a Acordului ASAL.

În această zi am înaintat, în scris, această solicitare domnului prim-ministru, pentru a se supune Parlamentului, în cel mai scurt timp, documentele menționate.

Vă mulțumesc.

 
  Mitică Bălăeț - câteva observații privind Planul ASAL;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Bălăeț. Se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

O să vă rog să respectați cele 3 minute regulamentare. Mai sunt o serie de colegi care doresc să ia cuvântul și, neavând program în continuare, o să încerc să fac lucrul acesta, dar, totuși, aș vrea să ne respectăm minutele regulamentare.

Vă rog.

   

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Mi-a căzut și mie în mână așa-numitul Plan ASAL.

Permiteți-mi o mică paranteză, înainte de a expune, aici, câteva citate din acest plan. Grupul parlamentar PRM solicită ca asemenea documente, ca Planul ASAL, Planul FESAL, Acordul cu FMI, acum scandalosul Tratat cu Ucraina, să ne fie trimise și nouă, în mod oficial și din timp, pentru a ne putea exprima asupra lor, cum spune marele Caragiale, "din sorginte sigură", și pentru a proceda la examinarea lor democratică în Parlament. Se vede, însă, că la noi lucrurile nu stau așa de bine cu democrația, câtă vreme asemenea documente, precum cele citate mai sus, rămân învăluite în mister, cel puțin pentru anumite grupuri parlamentare, până devin de neînlăturat, ca bolile grele -cancerul, SIDA și altele. Tocmai de aceea, vrem să facem, în continuare, câteva observații privind Planul ASAL - ajustare a sectorului agricol românesc, impus de Banca Mondială României.

Rămânem uluiți de caracterul imperativ, dictatorial al așa-zisei matrice "a măsurilor de politică economică pentru România" prevăzute în Planul ASAL a se realiza în trei etape extrem de scurte "până la sfârșitul lui martie - aprilie 1997", între martie și decembrie 1997" și de aici "înainte de l mai 1998". Cu adevărat terapie de șoc pentru distrugerea agriculturii românești. Este vorba de un plan diabolic, urmărit cu o precizie matematică. Se vede din lectura atât pe verticală, în adâncime și cuprindere a programului respectiv, cât și pe orizontală, adică în cele 3 etape ale sale. Nicăieri nu ni se spune, însă, nimic despre compensările pe care le-ar oferi Banca Mondială statului român în realizarea acestei vânzări catastrofale.

Ca să vorbim în termeni de cultură occidentală, nici Mefistofeles nu a fost atât de perfid atunci când l-a ispitit pe Faust. El oferea cel puțin o panoramă a fericirilor, pe când poporului român Banca Mondială îi promite un împrumut derizoriu, condiționat de distrugerea mijloacelor sale de existență economică independentă.

Iată, de pildă, în prima etapă, până la sfârșitul lui martie - aprilie 1997, se prevede "introducerea în procedură de lichidare..."

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog să păstrați liniștea în sală, domnule Gavra!

 
   

Domnul Dumitru Bălăeț:

"...introducerea în procedură de lichidare a cel puțin 20 de ferme de porci și păsări, conform unei liste stabilite de Ministerul Agriculturii și acceptate de Banca Mondială". Deci tot ce am văzut noi în legătură cu moartea cutremurătoare a porcilor prin inaniție, nu a fost o întâmplare, o neglijență oarecare a fermierilor noștri și nici a Guvernului, ci expresia unui plan pus la punct și regizat cu cinism de către comisarii Băncii Mondiale.

De ce acest dezastru? Aflăm din același plan ASAL, unde se vorbește, pe aceeași rubrică, de regimul de import și se prevede revizuirea în același timp a pozițiilor tarifare din capitolele 1-23 din tariful vamal de import al României. Nivelul mediu al taxelor vamale nu va depăși 27 la sută.

Ce cuprind aceste capitole? Găsim specificat în paranteză: porci vii, carne porc, produse de carne porc, lapte și produse lactate, păsări vii, carne pasăre și produse din carne de pasăre. Vasăzică, asta era cauza: omorâți-vă fermele voastre de porci și de păsări, să putem intra noi nestingheriți cu produsele noastre, să vă luăm piața și să dictăm fără concurență asupra ei. Și asta se numește "piață liberă", domnilor! Halal! Și Guvernul domnului Ciorbea nu este decât mâna care execută acest nenorocit plan de distrugere programată, al cărei capăt citit pe orizontală este prevăzut înainte de 1 mai 1998, în acești termeni de o duritate ieșită din comun: "Toate fermele de porci și de păsări să fie privatizate, lichidate, sau introduse în procedură de lichidare". Ce înseamnă aceasta? Aflăm dintr-un alt compartiment al planului ASAL, unde se prevede ca "acțiunile sau mijloacele lor fixe să fie vândute prin licitație la prețul pieței". Asta se prevede și pentru o sută din fostele IAS-uri și pentru aproape 2 mii de AGROMEC-uri, puse și ele într-un proces de lichidare forțată.

Dacă adăugăm la toate acestea împărțirea ROMCEREAL-ului în societăți comerciale, reducerea drastică a rezervelor de stat în domeniul produselor agricole, dereglarea sistemului intern de aprovizionare cu semințe, precum și încetarea creditelor direcționate pentru agricultură, (pe când toate statele occidentale practică în mod curent aceste credite), ne apare în mod evident preocuparea de distrugere a întregului potențial concurențial al agriculturii românești și cucerirea acestuia de către străini, în dauna intereselor fundamentale ale poporului român.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Timpul, domnule deputat. Ați depășit cu mult.

 
   

Domnul Dumitru Bălăeț:

Da, o să închei imediat.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog.

 
   

Domnul Dumitru Bălăeț:

Dacă ținem seama că se prevede în acest plan, printre multe altele, și "o comisie de consultanță pentru implementarea planului de redifinire și reorganizare a Ministerului Agriculturii, acceptabil pentru Banca Mondială", ni se arată, domnilor, toate dimensiunile acestui plan criminal, cu care Guvernul s-a însărcinat să aducă pe butuci de lemn agricultura României. Și asta înseamnă statut de țară independentă, ca să ne exprimăm astfel, sau de colonie? Nu avem cuvinte să ne mirăm că Guvernul nostru acceptă așa ceva. El are posibilitatea să apeleze și la alte bănci pentru a obține credite mai avantajoase și fără asemenea condiționări, nu numai înrobitoare pentru capitalul și capitalismnul nostru național, ci și umilitoare pentru noi, ca popor.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc. O să vă rog pe toți cei care urmează să încercați, când aveți texte scrise să le dimensionați în așa fel încât să nu depășească cele trei minute. Pentru că mai sunt încă o serie de colegi care vor să ia cuvântul și este totuși politicos să le lăsăm și lor posibilitatea respectivă.

 
  Lazăr Lădariu - pericolul manifestărilor iredentiste din Parlamentul României;

Vă rog, domnul deputat Lădariu. Se pregătește domnul deputat Bivolaru.

   

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Două au fost jignirile de neiertat și umilințele la care a fost supus, la intervale de timp, Parlamentul României. Ambele rămase fără o ripostă oficială. Prima s-a petrecut cu ani în urmă, când, de la tribuna aulei din Dealul Mitropoliei, un deputat udemerist cerea, fără pic de jenă, de 15 martie, Ziua națională a Ungariei, ca parlamentarii să se ridice în picioare pentru a păstra un moment de reculegere în memoria celor 13 generali executați în revoluția pașoptistă, la Arad. Ceva mai înjositor decât omagierea călăilor românilor ardeleni, într-o încercare de ștergere cu buretele peste viețile celor 40 de mii de suflete răpuse și a celor peste 200 de sate, mânăstiri și biserici din Ardeal, arse și rase de pe fața pământului în 1848-49, nu li se putea cere parlamentarilor români.

Al doilea moment penibil, insultător, sfidător, tipic aroganței nemeșești, s-a petrecut tocmai la acest microfon al tribunei Parlamentului miercurea trecută, când, lăudându-se cu isprava lui de părinte al autonomiei teritoriale, senatorul de Oradea, Csapo Iosif, nu s-a sfiit, spre stupoarea și revolta, din păcate, doar a unei părți dintre deputați și senatori, să reitereze fățiș, fără rușine, ideile autonomiste ale unei preconizate forme de regiune autonomă și federalizare a unor zone din Transilvania, care aparțin statului român.

Mai poate, oare, nega domnul Marko Bela că unii udemeriști visează separatism etnic, autonomii fățișe și federalizarea României prin scoaterea unor părți ale Transilvaniei de sub jurisdicția statului român național, unitar și indivizibil? Se mai pot îndoi domnii Victor Ciorbea și Emil Constantinescu că România înregistrează un caz unic în care o organizație iredentistă, luată în barca Puterii și ținută strașnic în brațe, din anumite calcule păguboase, dă vârtos cu crosa la patina Guvernului din care face și ea parte? Dacă până acum domniile lor nu s-au convins că românii din Harghita și Covasna trăiesc în totală nesiguranță în propria patrie, că la Târgu-Mureș primarul Fodor Imre încalcă și Constituția și legile țării, că se maghiarizează nume românești, acum domnul Csapo i-a convins din plin, cred, ce dorește UDMR. Interpelat și sancționat de protestele unei părți a sălii, miercuri, domnul președinte Ion Diaconescu, vinovat nu o dată de încălcarea Regulamentului ședințelor Camerei Deputaților, riposta: "E dreptul lui!" Dacă domnia sa consideră că sfidarea și jignirea Constituției a unei întregi țări constituie un drept al unei minorități, atunci îi sugerăm domnului președinte să dispună, cu puterea discreționară pe care o are, să fie schimbate legile țării, cuvinte și sintagme din Dicționarul explicativ al limbii române.

Senatorul Csabo a jignit și pe președintele Camerei, și pe parlamentarii majorității, a jignit o întreagă România.

Ca unul care am simțit pe propria piele consecințele dramatice directe ale fostei Regiuni Mureș-Autonome Maghiare, am dreptul să întreb: unde se va ajunge astfel? Motiv serios să-i amintim și domnului Ion Diaconescu că împotriva unei țări și a legilor ei se poate lupta și lovi și cu cuvântul, mai eficient uneori decât glonțul, mitraliera, tunul, automatul Kalașnikov și cuțitul. Aceasta e senzația certă greu de îndepărtat, pe care mi-a lăsat-o miercuri senatorul iredentist Csapo Iosif, iar injuriile de acest fel nu se uită și nu se iartă.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
  Ioan Bivolaru - comentarii critice pe marginea Ordonanței Guvernului nr.11/1997 în legătură cu perceperea unei taxe suplimentare pentru circulația pe drumurile publice;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ioan Bivolaru. Se pregătește domnul deputat Sever Meșca.

   

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Prin Ordonanța nr.11 din 1997, având drept obiectiv completarea și modificarea Legii nr.118/1996 privind constituirea și utilizarea fondului special al drumurilor publice, se dorește a se percepe o nouă taxă suplimentară de la fiecare proprietar de autovehicul sau remorcă, în funcție de, după cum se declară, capacitatea cilindrică, gabaritul, gradul de poluare al acestora, caracteristici proporționale cu uzura provocată drumurilor publice.

Ordonanța urmărește, în plan declarativ, să rezolve trei probleme. În primul rând se dorește aplicarea unui tratament nediscriminatoriu tuturor proprietarilor de autovehicule privind aplicarea taxei pe toate aceste mijloace, nu numai pentru cele noi. În al doilea rând, se dorește realizarea unei proporționalități între uzura produsă drumului public și nivelul taxei impuse. În al treilea rând, se dorește descurajarea dotării cu autovehicule de mare capacitate de către agenții economici.

Prin prevederile adoptate de a taxa diferențiat aceste mijloace auto, aceste probleme se dovedesc total false.

În primul rând, taxa de 10 la sută, aplicată la procurarea de autovehicule noi, importate, este o măsură de protecție a industriei proprii de autovehicule și de descurajare a importului acestora. Nu se poate, deci, pune problema existenței unei discriminări între proprietarii acestor mijloace de transport noi și restul proprietarilor de mijloace auto mai vechi.

În ce privește procurarea autovehiculelor noi din producția internă, taxa de 10 la sută este, de regulă, suportată de fabricant, deoarece mecanismele pieții, respectiv cererea și oferta, nu permit adăugarea în mod mecanicist a acestei taxe la costul automobilului. Exemplificăm cu aceste cazuri de ieftiniere a Daciei cu 2,5 milioane lei și a automobilelor Cielo cu 7 milioane lei după aplicarea acestei taxe de 10 la sută.

În al doilea rând, proporționalitatea între uzura drumului public și nivelul taxei este departe de a fi realizată de această ordonanță. Prin ordonanță, taxa nu este percepută pentru mărimea uzurii produse, ci numai pentru existența certificatului de înmatriculare a autovehiculului, indiferent dacă acest vehicul circulă sau nu.

După cum bine se știe, uzura drumului public este funcție de rulajul vehiculului, viteza lui de deplasare și greutatea maximă a acestuia. Or, singurul element care dimensionează cu precizie și real contribuția la această uzură din partea vehiculului este consumul de carburanți, funcție de care se poate dimensiona cuantumul taxei de circulație pe drumurile existente.

În al treilea rând, tendința descurajării dotării agenților economici cu mijloace de transport de mare capacitate sau de eliminare a celor existente este o mare inovație, care vrea să compenseze lipsa de inspirație a acestui Guvern. În aceste vremuri, când în plan european se produce un reviriment în transporturile auto, măsura preconizată de Ministerul Transporturilor ne obligă să-i oprim elanul devastator. În acest context, nu ne putem reprima o întrebare: pe ce transportatori externi contează domnul Băsescu să preia, în mod destul de fraudulos, acest flux de transport în România? Sau i se conferă transportului auto greu din România dreptul de a renaște din propria cenușă, preconizând recesiunea ca principal deziderat al dezvoltării, ca mai în toată autonomia autohtonă?

Consecințele unor astfel de măsuri preconizate sunt deja previzibile. În primul rând, reducerea drastică a transportului auto de mărfuri și călători, în dauna transportului pe calea ferată; în al doilea rând, creșterea tarifelor pentru serviciile care se bazează pe acest mod de transport; în al treilea rând, influența la nivelul prețurilor bunurilor produse sau transportate în întreaga economie națională; decapitalizarea și accelerarea falimentării transportatorilor români, în al patrulea rând; în al cincilea rând, favorizarea transportatorilor externi în dauna celor autohtoni; în al șaselea rând, dublarea taxelor pentru supratonaj, în condițiile când deja există o astfel de taxă în România.

Introducerea în mod inutil a unei astfel de activități complexe și costisitoare, de asemenea, și inutile, privind confecționarea de viniete, gestionarea și distribuirea acestora la nivel teritorial, introducerea unui sistem penalizator de 10 ori valoarea taxei, urmărirea încasării acestor penalizări, rezolvarea în instanțe a contestațiilor și altele, sunt semne că Guvernul Ciorbea nu mai are de treabă și acum își caută.

Soluția rezolvării acestor probleme este simplă: aceste sume se găsesc în cota de 25 la sută percepută din costul carburanților. În ultimă instanță, având în vedere scăderea cursului dolarului, precum și a prețului țițeiului, cota de 25 la sută poate fi majorată, fără risc, cu două-trei procente pentru a fi acoperitoare noilor ambiții ale Guvernului.

Acest Guvern dovedește, ca și alte Guverne, că are nevoie de bani, bani și iarăși bani. Dar acest Guvern trebuie să dovedească, ca și alte Guverne, că mai are și bun simț.

 
  Sever Meșca - considerații critice la adresa politicii externe și diplomației romănești din ultimii ani și implicațiile acestora asupra prestigiului României;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Sever Meșca. Urmează domnul deputat Nicolae Dărămuș.

   

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Permiteți-mi să aduc în atenția dumneavoastră problema esențială a felului în care, de câțiva ani, este elaborată politica externă a țării, problema manierei iresponsabile în care sunt tratate subiecte de o gravitate extremă, ușurința cu care se operează cu noțiuni și categorii istorico-diplomatice care, nu numai că au o mare greutate pentru țară, dar și, prin tratare neglijentă, pot avea consecințe incalculabile pentru România.

Să ne reamintim, domnilor colegi, că în ultimii 7 ani asupra diplomației românești au fost exercitate numeroase presiuni, multe dintre acestea nefiind generate neapărat de condiții internaționale obiective. Tot în această perioadă, Ministerul de Externe al României a părut a fi într-o permanentă goană pentru satisfacerea unor constrângeri externe, sau numai a ceea ce avea aparența unor astfel de constrângeri.

Îngăduiți-mi, stimați colegi, să reamintesc faptul că România s-a văzut implicată în acțiuni militare la mare distanță de granițe, în mod sistematic, într-o goană inadmisibilă de captatio benevolentia în pofida doctrinei militare tradiționale românești. România s-a văzut în situația de a fi mai catolică decât Papa în niște embargouri impuse de actuala Înaltă Poartă, embargouri care au fost numai aparent și cu multă lipsă de entuziasm urmate de cei considerați a fi aliații cei mai fideli ai acestei Porți.

De pe spațiile pe care România era bine pătrunsă, de unde se obțineau milioane de dolari din exporturi diverse, inclusiv de know- how, țara noastră a fost eliminată de state care au practicat o politică externă ofensivă, ocultă și lipsită de scrupule. Mari creanțe nu au fost recuperate datorită unei miopii politice, în cel mai bun caz, datorită oportunismului josnic, în cel mai rău. În acești ultimi ani, România a pierdut piețe de desfacere, a pierdut prieteni, a pierdut prestigiu.

Cu un an, doi, în urmă se mai avea în vedere respectarea unui simulacru de democrație, toate partidele parlamentare fiind consultate, totuși, deși târziu, atunci când se luau decizii majore pentru țară.

Când s-a discutat acum un an un alt proiect de Tratat, cel cu Federația Rusă, partidele actualei alianțe de guvernare au protestat, pentru că în respectivul text nu erau cuprinse referiri la tezaur, la condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov și pentru că respectivul Consiliu consultativ al MAE fusese convocat numai în preziua preconizatei parafări.

Astăzi, partidele care au protestat atunci, din fosta Opoziție și actuala coaliție guvernamentală, procedează în maniera pe care au condamnat-o la adversarii lor politici. Unde sunt interesele istorice ale României, venerabili parlamentari ai partidelor istorice? Ce s-a întâmplat cu teritoriile românești? Ce s-a întâmplat cu presupusul și rar demonstratul dumneavoastră antisovietism, față de cel mai bine păstrat și mai periculos, pentru noi, spirit al imperialismului sovietic, imperialismul ucrainean?

Partidul România Mare își onorează numele și vocația sa patriotică și atrage atenția că nu printr-o astfel de diplomație își va câștiga țara noastră respectul în lume. Partidul România Mare atrage atenția opiniei publice românești și mondiale asupra faptului că dacă România nu va fi acceptată în NATO cu primul val, actualul Guvern va putea adăuga la toate eșecurile interne și supremul eșec al diplomației sale, care a făcut sluș la toate cancelariile lumii, a cheltuit sume imense inutil, pentru că nu a avut finețea, rafinamentul, inteligența de a înțelege că SUA nu vor supăra Rusia niciodată pentru a proteja România. Americanii sunt pragmatici. La ei, cavalerismul apare pe ecrane, în filmele western, sau în cele despre războiul de secesiune. Ei nu au fost cavaleri în Coreea, Vietnam, Panama, în Golf, în Somalia, în Iugoslavia.

Noi nu dorim decât ca țara noastră să-și găsească locul demn între națiunile civilizate ale lumii, dar în integritatea sa și fără a i se anula orice speranță în reîntregire.

Noi vrem o diplomație încadrată cu oameni inteligenți, cultivați și patrioți, care să impună respectul oricăror negociatori. România are nevoie și merită o politică externă mare, așa cum a mai avut de-a lungul istoriei. Și, din acest punct de vedere, noi suntem convinși că vom fi iarăși ce am fost și mai mult decât atât. (Aplauze)

 
  Nicolae Dărămuș - un eveniment important pentru o zonă uitată - Munții Apuseni Un viitor în Apuseni;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Dărămuș. Urmează domnul deputat Ana Gheorghe.

   

Domnul Nicolae Dărămuș:

Domnule președinte,

Stimați colegi parlamentari,

Sâmbătă și duminică, respectiv 3 și 4 mai 1997, în orașul Câmpeni, județul Alba, capitala neoficială a Țării Moților, a avut loc un simpozion intitulat sugestiv "Un viitor în Apuseni", cu participarea profesorilor de geografie din zonă, dar și din afara ei, a unor organizații ecologiste, a unor primari și consilieri locali, precum și a unor invitați originari din Munții Apuseni și din județul Alba.

Simpozionul a fost organizat sub egida Filialei de geografie Alba Iulia și a Inspectoratului școlar județean.

Principalele probleme dezvoltate și dezbătute au fost: găsirea unor alternative, dar și completări de viață economică, având în vedere puțina diversificare a acesteia aici, respectiv doar industria lemnului, mineritul, puțină industrie ușoară, ținând totodată cont și de posibilele restructurări care ar putea avea loc aici în perioada imediat următoarea. O altă problemă discutată s-a referit la posibilitățile de dezvoltare în continuare a agro-turismului, necesitatea instruirii celor care se înscriu în rețeaua agro-turismului, unor programe școlare adecvate Secției de agro-turism de la Liceul teoretic Câmpeni. De asemenea, s-a evidențiat necesitatea susținerii financiare a activităților și mai ales de dezvoltare a bazelor turistice din Apuseni, după inventarierea corectă a tuturor obiectivelor științifice, istorice și turistice ale zonei.

Dezvoltarea, în orașul Câmpeni, a unor instituții, ca de exemplu, Centrul cultural al moților, pentru care s-au făcut demersurile deocamdată nefinalizate, are drept scop menținerea obiceiurilor și portului popular din zonă.

Și nu în ultimul rând o problemă discutată a fost dezvoltarea rețelei de infrastructură, drumuri, în special, apoi a comunicațiilor, inclusiv a rețelei de televiziune. Și aici trebuie să menționăm că s-a pus accent și pe menținerea în funcțiune a liniei ferate înguste Turda-Abrud, cu un mare grad de specificitate, dar și o mare atracție turistică a zonei în viitor.

Multe din aceste problematici discutate au fost și sunt cuprinse în programul de dezvoltare a Munților Apuseni elaborat la începutul anului 1996, după catastrofalele inundații din decembrie 1995 și ianuarie 1996.

Pentru punerea în funcțiune a acestui program, care a avut ca principal scop dezvoltarea zonei și stabilizarea populației de aici, s-au alocat și unele fonduri necesare, în special, pentru regularizarea cursurilor de apă și a refacerii drumurilor.

În momentul de față, derularea fondurilor pentru aplicarea acestui program este întreruptă, iar reprezentanții PUNR, prezenți ca specialiști sau invitați la acest simpozion, au luat cunoștință de îngrijorarea majorității primarilor și consilierilor locali prezenți aici și care cred că pentru zona lor alocarea acestor fonduri încetează în totalitate în viitor, iar zona va rămâne în continuare tot în coada dezvoltării sociale și economice.

De asemenea, reprezentanții PUNR au constatat, prin contactele și discuțiile avute, necesitatea susținerii unor amendamente la Legea nr.33/1996, Legea privind repunerea în unele drepturi economice a locuitorilor Munților Apuseni, în special cu precizări referitoare la beneficiarii acestei legi, precum și privitoare la aplicarea ei unitară pe cuprinsul țării, pentru ca moții, care pribegesc cu produsele lor, să se întoarcă în Munții Apuseni cu cereale necesare familiilor lor. Ca să înțelegem că și oamenii de aici au dreptul la un trai mai apropiat de cerințele zilelor noastre, actualei Puteri îi revin sarcini sporite pentru această zonă, zonă din care provine însuși premierul actual al României și pe care se pare că a uitat-o.

Vă mulțumesc.

 
  Gheorghe Ana - despre falsa schimbare promisă națiunii de către actuala guvernare;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ana Gheorghe. Se pregătește domnul deputat Nicolae Ionescu.

   

Domnul Gheorghe Ana:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Din decembrie 1989 dorim cu toții să ne apropiem de nivelul de trai al țărilor lumii civilizate. Cei pe care i-am ales să ne conducă destinele au căutat și caută soluții pentru ca această apropiere să se facă cât mai repede cu putință prin declanșarea reformei în toate structurile vieții sociale, economice și politice.

Reforma se dorește a fi cea care revigorează în primul rând economia țării, singura care poate grăbi apropierea de care vorbeam.

Foarte puțini dintre noi nu doresc realizarea reformei în România, dar felul în care ea trebuie realizată a creat și creează în continuare multe și interminabile dispute. Ba, mai mult, după noiembrie 1996, a creat o pleiadă de specialiști în reformă, care emit hotărâri de Guvern, ordonanțe de urgență și pachete de legi nescoase la vedere încă, având drept conținut majorări de prețuri, taxe și impozite, precum și liste cu societăți pentru lichidare, una mai tentantă decât alta pentru cei care dispun de bani.

Unul dintre liderii marcanți ai coaliției majoritare, ai cărei formațiune politică a câștigat alegerile cu un procentaj important de 12 la sută, niciodată nu scapă prilejul să afirme că dorește ca românii să trăiască mai cumsecade și că partidul pe care-l conduce este un partid serios, care știe să se țină de cuvânt, exemplificând cu creșterea alocației pentru copii de la 10 la 50 de mii, promisă în campania electorală și realizată acum. Domnia sa însă uită că astăzi cu 50 de mii obții mai puțin decât cu 10 mii de lei.

De fapt, programul partidului pe care domnia sa îl conduce este intitulat "Mai întâi pentru oameni". Și, ca să nu se dezică, ajungând la guvernare, mai întâi pentru oameni a scumpit benzina, pâinea, telefoanele, energia electrică, gazele naturale etc. și tot pentru oameni, ca lucrurile să fie bine așezate, a introdus câteva taxe nesemnificative: taxa pentru autoturisme noi, taxa pentru drumuri și alte taxe care, mai mult ca sigur, sunt cuprinse în pachetul de legi cu care Guvernul ne amenință de câteva luni și mai bine. Probabil se așteaptă vacanța parlamentară, pentru a fi înlocuite cu ordonanțe de urgență, că, de, este mai simplu și nu necesită atâtea dezbateri contradictorii în Parlament.

Cu o parte din taxa preconizată a fi introdusă pe drumuri, domnul ministru Băsescu dorește să strângă fonduri pentru a le repara, dar cred că va obține blocarea drumurilor naționale și județene de către șoferi, precum și falimentarea societăților de transporturi auto care sunt în imposibilitatea de a achita anticipat această taxă. Pentru o autobază cu o sută de basculante înseamnă 200 milioane lei. Pentru aceste societăți această sumă achitată la stat până la 1.07.'97 nu va fi recuperată niciodată în valoare reală. Trebuie introdusă în tarifele de închiriere, anunțată cu 30 de zile intenția de majorare a tarifelor. Urmează negocierea cu beneficiarii, perioadă în care valoarea leului scade, plus că nici un beneficiar nu va accepta plata anticipată prin tariful din luna mai sau iunie.

S-a întrebat domnul ministru câte din societățile de transport auto au lichidități în luna mai și iunie să achite aceste taxe, când marea majoritate abia reușesc să plătească salariile șoferilor?!

Domnul ministru cred că a confundat drumul cu marea și basculanta cu vaporul.

Oare se dorește ca reforma în România să se realizeze prin taxe, impozite și majorări de prețuri, imposibil de achitat, atât pentru populație, cât și pentru agenții economici?

Majorarea prețului la gaze naturale va însemna pentru un consum mediu în lunile de iarnă de 7-800 m.c. aproape 600 de mii de lei. De unde vor plăti cetățenii acești bani?

Reamintesc actualului Guvern, domnului prim-ministru Ciorbea, din programul socio-economic pe termen scurt, Capitolul "Măsuri prioritare pentru primele 6 luni de guvernare": "Programul de 6 luni are ca obiectiv principal gestionarea situației pentru pregătirea ieșirii din criză". Ce s-a realizat din acest program? Răspunsul îl aflăm zilnic la cumpărături și la sfârșitul lunii, când ne ridicăm salariile.

Unde și când se va produce, domnilor guvernanți, schimbarea promisă națiunii în campania electorală și în programe?

De fapt, schimbarea s-a produs: astăzi trăim mai bine decât mâine și mai prost decât ieri.

Vă mulțumesc. (Rumoare)

 
  Nicolae Ionescu - profanarea drapelului național de către primarul comunei Iratoșu, județul Arad, Ștefan Kis;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc. Domnul deputat Nicolae Ionescu. Se pregătește domnul deputat Dunca, care are o scurtă comunicare de făcut. După care o să urmeze domnul deputat Bejinariu.

Domnul deputat Ionescu. Vă rog.

   

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

O știre apărută recent într-un ziar central ne-a cutremurat și ne-a alarmat deopotrivă prin conținutul ei: Primarul comunei Iratoșu, județul Arad, Ștefan Kis, membru al UDMR, sfidând cu bună știință prevederile Constituției privind insemnele de stat, și-a permis să confecționeze o stemă a comunei în care a fost ales, pe care a cusut-o apoi pe mai multe drapele ale României. Stema respectivă a fost realizată în patru culori: roșu, galben, albastru, verde și are brodată pe ea inscripția în română și maghiară a denumirii localității.

Este pe deplin evident că, prin ceea ce a făcut, primarul udemerist, adică o oficialitate locală, a încalcat flagrant Constituția țării, profanând drapelul național și cele trei culori scumpe oricărui român cu dragoste și respect pentru țară.

Se pune întrebarea: ce măsuri au fost luate de către factorii în drept? Adică de Ministerul de Interne și de cel al Justiției împotriva primarului profanator al drapelului de stat al României?

Până când vor tolera guvernanții repetatele încălcări ale Constituției de către reprezentanții UDMR, aliatul la guvernare al actualei Puteri?

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dunca, pentru un anunț scurt.

 
   

Domnul Tudor Gavril Dunca:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Vreau să fac un anunț. Mâine, miercuri, la ora 17 după amiază, Grupul de rugăciune din Parlamentul României organizează a 5-a Ediție a Zilei de Rugăciune pentru reconcilierea națională a României în Sala Brătianu. Sunteți invitați cei care doresc să vină. Sperăm să vină și domnul președinte Emil Constantinescu.

Vă mulțumesc.

 
  Petru Bejinariu - marcarea unui moment istoric trist și cu urmări dezavantajoase pentru români - semnarea Tratatului cu Ucraina;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul deputat Bejinariu. Urmează domnul deputat Boștinaru.

   

Domnul Petru Bejinariu:

Munții despart casa proprie și adesea te obligă să taci și să taci ca să poți alege cele mai potrivite cuvinte care să exprime realitățile. Oare ce cuvinte să aleg eu astăzi, la sfârșit de declarații, spre a exprima adevărul despre actul istoric de la 3 mai, fără să supăr pe nimeni, indiferent de rang, indiferent unde s-ar afla. Și atunci apelez la interogații, așa cum o fac în ultima vreme politicienii, unii politicieni apropiați ai președintelui țării. Numai 3.

1. Oare de câte ori s-or fi răsucit în mormintele lor și ce liniște or mai avea Ștefan cel Mare, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, Eudoxiu Hurmuzachi și toți frații săi, Iancu Flondor și Ion Nistor și atâți înaintași patrioți adevărați, la vestea parafării Tratatului cu Ucraina, prin care se renunță la mari întinderi de pământ românesc?

2. De ce un popor tolerant, harnic, inteligent și creștin de la formare este din nou blestemat prin loviri în demnitatea și interesele sale?

3. Care este prețul anulării definitive și a ultimei speranțe a românilor din Bucovina?

Tratatul cu Ucraina trebuia negociat și încheiat, trebuia să cuprindă și compromisuri, dar toate independent de intrarea în NATO. Declarația Parlamentului României din prima sa legislatură afirma caracterul românesc al nordului Bucovinei și al celorlalte teritorii și de care nu s-a ținut seama la negocieri. Nedenunțarea expresă în tratat a Pactului Ribbentrop-Molotov rămâne cea mai gravă cedare a sistemului, a întregului sistem de negocieri, adică o îngenunchere.

Prin parafarea Tratatului cu Ucraina, România a devenit mai mică și teritorial și spiritual. Și acest moment istoric, că istoric este, este foarte trist și cu urmări dezavantajoase pentru români pe termen lung.

Se spune că nu s-au făcut sacrificii istorice. La ce s-a referit atunci domnul președinte Emil Constantinescu, când vorbea de încheierea Tratatului cu Ucraina? Sau urmează și alte acte de politică externă și mai grave și acelora li se rezervă dreptul de sacrificiu istoric?

Împotriva Tratatului cu Ucraina s-au exprimat public, inclusiv la Cotroceni, personalități politice, științifice de marcă, chiar din coaliția de la guvernare, iar prezentarea unor avantaje de către reprezentanții puterii, cei de bun simț, se face cu mare stânjeneală și în priviri și în voce. Știu bine că mulți colegi din partidele de la putere, în forul interior al domniilor lor, mă aprobă. Sigur, nu au dreptul să iasă din formație.

Domnilor colegi,

Până la ratificarea tratatului mai este. Și, poate, bunul Dumnezeu va privi o clipă și asupra românilor din Bucovina.

Vă mulțumesc.

 
  Victor Boștinaru - susținerea parafării Tratatului cu Ucraina, care este expresia acordului politic al tuturor partidelor politice din România și al Președintelui României.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Victor Boștinaru care, de fapt, încheie lista de astăzi.

Vă rog.

   

Domnul Victor Boștinaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am auzit în această dimineață cuvinte grele, cuvinte care se voiau a fi mari, dar care, în mai toate cazurile, cu referire la recent semnatul, parafatul Tratat cu Ucraina, ilustrează dorința de a transforma în polemică și acte de dezbatere publică, uneori cu mijloace murdare, inclusiv a unor teme care în mai toate țările sunt subiecte privite cu cea mai mare responsabilitate.

Vă reamintesc tuturor că recent parafatul Tratat cu Ucraina este expresia acordului politic al tuturor partidelor democratice din România și al președintelui României. Tratatul în forma sa finală pune în evidență elemente concrete, inclusiv pentru interesele României și ale românilor: libera navigație pe Brațul Chilia pentru navele sub drapel românesc, lucru care nu se întâmplă astăzi; declararea ca teritoriu nelocuit și partajarea pe această cale a platoului continental - este vorba de Insula Șerpilor; constituirea a două euro-regiuni în zonele de frontieră cu Ucraina și Moldova, deci prosibilitatea de a sprijini afirmarea minorității românești din regiune și nu doar clamarea subiectului care se cheamă românii de peste hotare; drepturi la nivelul standardelor europene pentru minoritatea românească din Ucraina, inclusiv cele prevăzute de Recomandarea 1201 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, pe care atâția au incriminat-o în urmă cu 2 ani. Desigur că încheierea unui asemenea tratat comportă o mare responsabilitate, dar vă invit, stimați colegi, să acceptați realitatea Europei anului 1997, când a pune în discuție frontierele de după acordurile de la Helsinki înseamnă un gest cu grave consecințe pentru viitorul României.

Vă propun, doamnelor și domnilor deputați, să evaluăm cu responsabilitate cât câștigă și cât pierde România din transformarea acestei teme, Tratatul cu Ucraina, în subiect de polemici și de bălăcăreală politică, scuzați-mi expresia.

În țări din regiune, la care adesea privim cu invidie, precum Cehia, Polonia, s-au încheiat tratate cu vecinii trecând peste pagini la fel de dureroase ale istoriei lor, dar clasa politică a dat dovadă de luciditate și pragmatism, iar națiunile respective au avut de câștigat în prestigiu și în sprijin internațional. Chiar nu vrem să învățăm nimic nici din experiența noastră, nici din a altora? Aceiași care, în urmă cu 2 ani, dezlănțuiau isteria din timpul negocierilor cu Ungaria, reiau scenariul în cazul Ucrainei, deși s-a văzut că pentru România lui 1997, Tratatul cu Ungaria reprezintă, hai să spunem, unul dintre atuurile, dintre cărțile câștigătoare ale României pe care o reprezentăm toți.

Este trist să constați că tocmai cei responsabili de izolarea României din ultimii ani vântură acum iluzii și batjocoresc suferința românilor din trecut în dorința de a câștiga capital politic.

Domnilor, nu presiuni internaționale ne determină să încheiem Tratatul cu Ucraina, ci dorința românilor, voința politică a partidelor democratice de a da României prieteni și alianțe durabile, pentru ca drame de genul Pactului Ribbentrop-Molotov să nu se mai întâmple. Nu cumva cei care se ridică împotriva acestor soluții europene se gândesc și la posibilitatea repetării dramelor? Pentru că, în fond, aceleași cauze duc întotdeauna la aceleași efecte.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

Cu această ultimă intervenție, partea de astăzi a programului nostru în plen se termină, programul continuă în cadrul comisiilor.

*

Ședința s-a încheiat la ora 10,19.

 
     

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie samedi, 17 avril 2021, 18:20
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro