Leonida Lari-Iorga
Leonida Lari-Iorga
Sittings of the Chamber of Deputies of May 6, 1997
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
21-04-2021
20-04-2021
19-04-2021
14-04-2021
13-04-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 06-05-1997 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 6, 1997

  1. Intervenții ale domnilor deputați:  
  1.9 Lari Leonida Iorga - exprimarea dezacordului în privința semnării de către România a Tratatului cu Ucraina;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

Doamna deputat Leonida Lari. Se pregătește domnul deputat Octavian Bot.

Doamna Lari Leonida Iorga:

Doamnelor și domnilor,

În probleme de interes major pentru soarta unui popor, orice stat se implică în profunzime, luând în vedere prezentul, trecutul și viitorul.

Statul român dorește să intre în NATO și în Uniunea Europeană, ceea ce ar asigura, bineînțeles, în ce privește securitatea și prosperarea. Dar, de dragul intrării, nu se cuvine să semnăm orice tratat ni se impune, pentru că este destul să aruncăm o privire în urmă ca să ne convingem de prețul garanțiilor marilor puteri. Atât Marea Britanie și Franța, în 1939, precum și Germania, Italia, în august 1940, ne-au garantat securitatea frontierelor, iar frontierele au fost modificate în urma Pactului Ribentrop-Molotov. Anume, în urma acestui pact, în iunie 1940, URSS, condusă în acea perioadă de Stalin, ne-a impus ultimatumul cu privire la cedarea Basarabiei, ultimatum după care, în 1944, a mai urmat o creionare pe hartă, comițându-se încă un rapt teritorial: Nordul Bucovinei, ținutul Herța, Insula Șerpilor. În urma acestor furturi teritoriale, s-a constituit RSSM, iar Bucovina a fost încorporată în Ucraina și s-a făcut un terci din populația românească din aceste teritorii, schimbându-se raportul demografic și creând o altă etnie majoritară. Dar asupra acestor probleme vom mai reveni.

Acum, în 1997, de parcă ar fi să sune și ceasul dreptății pentru români, zic de parcă, pentru că eu nu înțeleg de ce am stat la masa de discuții cu Ucraina. Dacă este vorba de masă de discuții, apoi România ar trebui să discute cu defuncta URSS, adicătelea cu fiecare din cele 15 republici ex-sovietice, și nu cu Ucraina, mai ales că Ucraina este și parte interesată. De ce? Dintr-o elementară logică: URSS i-a făcut cadou Ucrainei pământurile românești care nu i-au aparținut niciodată. URSS a decedat, dar, înainte de deces, republicile au votat pentru denunțarea Pactului Ribentrop-Molotov și a urmărilor sale.

Între 12 - 14 decembrie 1989, Congresul deputaților poporului de la Moscova a condamnat, cu o rezoluție de 7 puncte și cu majoritate de voturi, Pactul Ribentrop-Molotov. Citez din art.7 al acestei rezoluții: "Congresul deputaților poporului al URSS condamnă semnarea Actului adițional secret din 23 august 1939, precum și alte înțelegeri secrete cu Germania. Congresul recunoaște că aceste documente secrete sunt juridic nevalabile și fără consecințe din momentul semnării. Aceste documente nu au creat un temei de drept între URSS și terțe state, dar au fost folosite de Stalin și acoliții săi pentru a înainta ultimatumuri și a exercita presiuni, pe principiul forței, asupra altor state, încălcând obligațiile juridice asumate". Așa se face că și darul cu pământuri românești, oferit de către URSS Ucrainei, este anulat, comis fiind tot de Stalin. Și atunci ce avem noi de discutat cu partea ucrainiană, despre ce fel de succesiune poate fi vorba, când pactul a fost denunțat de toate republicile, printre care și Ucraina. Da, am putea vorbi, în primul rând, de niște teritorii care nu le-au aparținut niciodată. Doi: despre niște teritorii dăruite Ucrainei de URSS care, înainte de deces, și-a pus cenușă pe cap. Trei: despre niște teritorii care au fost întotdeauna ale României și care, de jure, i-au revenit imediat ce delegația ucrainiană a votat in corpore pentru condamnarea încălcărilor comise de Stalin.

Există, până acum, vreun tratat, vreun diferend teritorial între România și Ucraina, în care au fost cedate aceste teritorii și acum necesită contestarea? Nu este. Dacă nu este, atunci care este obiectul discuției noastre? Ce mai avem noi de discutat cu Ucraina, în prezent? Mai avem ceva: a) că trebuie să ne întoarcă, în pace și bună înțelegere, teritoriile strămoșești; b) că au mai rupt, actualmente chiar, în anul 1996 și începutul lui 1997, de Republica Moldova, 8 km de lângă satul Palanca, raionul ȘtefanVodă, la vărsarea Nistrului în limanul Mării Negre, și alți câțiva kilometri în localitatea Cuciurgan, zona Transnistriei, că au, deja, hărți în care înghit întreaga Republică Moldova; c) că trebuie să rezolvăm, odată și odată, situația românilor din Bucovina de nord, cândva în majoritate, înainte de genocid, deportare, comunizare masivă, iar acum rămași în minoritate.

Principala discuție, însă, consider, doamnelor și domnilor, trebuie să o avem cu politicienii noștri autohtoni, care vor să fac așa-zisele sacrificii istorice, de parcă ar scoate aceste teritorii din buzunarul mamei lor. Să ne amintim de declarațiile din campania electorală ale domnului Emil Constantinescu, că va fi un președinte al tuturor românilor, că va respecta testamentul lui Corneliu Coposu, care a accentuat asupra unității naționale a românilor, că va împlini voia lui Dumnezeu, ori Dumnezeu a făcut țările și popoarele și noi, oamenii, nu avem dreptul să le desfacem.

Să fim de o maximă prudență: ceea ce se întâmplă acum nu seamănă a tratat, ci mai degrabă a ultimatum. Abia am scăpat de ultimatumurile defunctei URSS și iarăși ni se impune un ultimatum. Acest tratat, odată semnat, ar fi prima bază legală oferită Ucrainei în ce privește teritoriile noastre istorice, ar fi cea mai rușinoasă capitulare în fața unor forțe oculte și cel mai mare act de trădare din istoria României.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea stângă)

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie mercredi, 21 avril 2021, 21:40
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro