|
Domnul Ioan Bivolaru: Domnule președinte, Stimați colegi, Prin Ordonanța nr.11 din 1997, având drept obiectiv completarea și modificarea Legii nr.118/1996 privind constituirea și utilizarea fondului special al drumurilor publice, se dorește a se percepe o nouă taxă suplimentară de la fiecare proprietar de autovehicul sau remorcă, în funcție de, după cum se declară, capacitatea cilindrică, gabaritul, gradul de poluare al acestora, caracteristici proporționale cu uzura provocată drumurilor publice. Ordonanța urmărește, în plan declarativ, să rezolve trei probleme. În primul rând se dorește aplicarea unui tratament nediscriminatoriu tuturor proprietarilor de autovehicule privind aplicarea taxei pe toate aceste mijloace, nu numai pentru cele noi. În al doilea rând, se dorește realizarea unei proporționalități între uzura produsă drumului public și nivelul taxei impuse. În al treilea rând, se dorește descurajarea dotării cu autovehicule de mare capacitate de către agenții economici. Prin prevederile adoptate de a taxa diferențiat aceste mijloace auto, aceste probleme se dovedesc total false. În primul rând, taxa de 10 la sută, aplicată la procurarea de autovehicule noi, importate, este o măsură de protecție a industriei proprii de autovehicule și de descurajare a importului acestora. Nu se poate, deci, pune problema existenței unei discriminări între proprietarii acestor mijloace de transport noi și restul proprietarilor de mijloace auto mai vechi. În ce privește procurarea autovehiculelor noi din producția internă, taxa de 10 la sută este, de regulă, suportată de fabricant, deoarece mecanismele pieții, respectiv cererea și oferta, nu permit adăugarea în mod mecanicist a acestei taxe la costul automobilului. Exemplificăm cu aceste cazuri de ieftiniere a Daciei cu 2,5 milioane lei și a automobilelor Cielo cu 7 milioane lei după aplicarea acestei taxe de 10 la sută. În al doilea rând, proporționalitatea între uzura drumului public și nivelul taxei este departe de a fi realizată de această ordonanță. Prin ordonanță, taxa nu este percepută pentru mărimea uzurii produse, ci numai pentru existența certificatului de înmatriculare a autovehiculului, indiferent dacă acest vehicul circulă sau nu. După cum bine se știe, uzura drumului public este funcție de rulajul vehiculului, viteza lui de deplasare și greutatea maximă a acestuia. Or, singurul element care dimensionează cu precizie și real contribuția la această uzură din partea vehiculului este consumul de carburanți, funcție de care se poate dimensiona cuantumul taxei de circulație pe drumurile existente. În al treilea rând, tendința descurajării dotării agenților economici cu mijloace de transport de mare capacitate sau de eliminare a celor existente este o mare inovație, care vrea să compenseze lipsa de inspirație a acestui Guvern. În aceste vremuri, când în plan european se produce un reviriment în transporturile auto, măsura preconizată de Ministerul Transporturilor ne obligă să-i oprim elanul devastator. În acest context, nu ne putem reprima o întrebare: pe ce transportatori externi contează domnul Băsescu să preia, în mod destul de fraudulos, acest flux de transport în România? Sau i se conferă transportului auto greu din România dreptul de a renaște din propria cenușă, preconizând recesiunea ca principal deziderat al dezvoltării, ca mai în toată autonomia autohtonă? Consecințele unor astfel de măsuri preconizate sunt deja previzibile. În primul rând, reducerea drastică a transportului auto de mărfuri și călători, în dauna transportului pe calea ferată; în al doilea rând, creșterea tarifelor pentru serviciile care se bazează pe acest mod de transport; în al treilea rând, influența la nivelul prețurilor bunurilor produse sau transportate în întreaga economie națională; decapitalizarea și accelerarea falimentării transportatorilor români, în al patrulea rând; în al cincilea rând, favorizarea transportatorilor externi în dauna celor autohtoni; în al șaselea rând, dublarea taxelor pentru supratonaj, în condițiile când deja există o astfel de taxă în România. Introducerea în mod inutil a unei astfel de activități complexe și costisitoare, de asemenea, și inutile, privind confecționarea de viniete, gestionarea și distribuirea acestora la nivel teritorial, introducerea unui sistem penalizator de 10 ori valoarea taxei, urmărirea încasării acestor penalizări, rezolvarea în instanțe a contestațiilor și altele, sunt semne că Guvernul Ciorbea nu mai are de treabă și acum își caută. Soluția rezolvării acestor probleme este simplă: aceste sume se găsesc în cota de 25 la sută percepută din costul carburanților. În ultimă instanță, având în vedere scăderea cursului dolarului, precum și a prețului țițeiului, cota de 25 la sută poate fi majorată, fără risc, cu două-trei procente pentru a fi acoperitoare noilor ambiții ale Guvernului. Acest Guvern dovedește, ca și alte Guverne, că are nevoie de bani, bani și iarăși bani. Dar acest Guvern trebuie să dovedească, ca și alte Guverne, că mai are și bun simț.
|
