primită de la domnul deputat Silviu Nicu Macovei (Grupul parlamentar al PSD)
Suntem obligați de contractul social să protejăm populația vulnerabilă a României!
Observ în aceste zile o serie de dezbateri care accentuează pozițiile antagoniste ale celor care consideră că populația trebuie ajutată în aceste vremuri dificile economic și ale celor care consideră că toți trebuie tratați egal și cine rezistă, bine, cine nu, nu.
|
Ultimul aspect declanșator al acestei dezbateri inegale este dat de hotărârea coaliției de guvernare de a acorda vouchere în valoare de 50 de euro pentru categoriile vulnerabile din țara noastră.
Înainte de toate, este foarte important să înțelegem „contractul social” care este între noi, politicienii votați și cetățenii care pun pe umerii noștri responsabilitatea desemnării drept reprezentanți în forul decizional suprem al țării. Faptul că suntem votați de oameni să le apărăm drepturile și dorințele, ne obligă să nu facem discriminare între oameni în ceea ce privește dreptul lor la o viață decentă. Jean Jacques Rousseau (părintele conceptualizării drepturilor fundamentale ale omului!) formula astfel termenul de „contract social”: „fiecare individ cedează comunității drepturile sale, iar în schimbul acestora devine membru al acelei comunități. Dar, ca parte a comunității, el primește în dar drepturile tuturor membrilor, legați de întreg. Individul este privit in cadrul acestei comunități atât ca particular, cât și ca parte a suveranului”. Prin aceasta trebuie să înțelegem că noi, demnitarii, suntem obligați să protejăm absolut toate categoriile sociale de cetățeni suverani, în special cele vulnerabile!
Apoi, trebuie să luăm în considerare faptul că în țara noastră extrem de mulți români trăiesc sub limita de sărăcie. Statisticile europene arată că peste 1.5 milioane de români trăiesc cu mai puțin de 25 lei pe zi! Peste 30% dintre angajații din România ajung acasă cu mai puțin de 1.400 lei pe lună. De cele mai multe ori, familiile sărace fac și cei mai mulți copii (din cauza accesului deficitar la servicii de sănătate, lipsa educației ș.a.), iar acești copii sunt extrem de vulnerabili în fața sărăciei. În 2020, România a înregistrat cea mai mare rată a copiilor expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială (41,5%), iar asta ne pune pe primul loc în Uniunea Europeană. Este inutil să vă reamintesc importanța unui voucher de 50 de euro pentru aceste familii în nevoie! Este diferența de a avea ce pune de mâncare pe masă și a lăsa copiii flămânzi.
Totodată, România are peste 2.7 milioane de pensionari care primesc o pensie mai mică de 1.500 lei pe lună. Conform Casei Naționale de Pensii, circa 1,9 milioane de pensionari aveau pensii de cel mult 1.000 de lei, aceștia reprezentând 40% din totalul pensionarilor din România. Coșul minim de consum pentru un trai decent era, în 2019, de 2.684 de lei (560 de euro) pentru o persoană adultă singură, potrivit unui studiu al Fundației Friedrich Ebert. Mai mult, datele biroului de statistică al UE, Eurostat, arată că unu din patru români de peste 65 de ani este în pragul sărăciei.
Putem, în aceste condiții să mai punem în discuție urgența cu care Statul Român trebuie să îi ajute pe acești oameni? Cu siguranță, nu!
Un singur lucru doresc, însă, să aduc atenției dumneavoastră: poate ar fi oportună o analiză mai profundă a Statului Român cu privire la nevoile pe care le au diferitele categorii de români aflați în nevoie. Spre exemplu, acești mai mult decât bineveniți 50 euro sunt folosiți de familiile sărace, cu mulți copii, pentru a asigura o masă un pic mai decentă pentru membrii familiei. S-ar putea să nu fie valabil în ceea ce privește pensionarii pentru care plata medicamentelor sau a utilităților este mai urgentă decât necesarul de alimente. Chiar dacă medicamentele sunt compensate pentru aceștia, contribuția tot consumă un procent semnificativ din pensia și așa foarte mică.
De aceea, consider că lista de produse propusă de Ministerul Muncii trebuie gândită foarte atent și completată (după cum a considerat și ministrul Marius Budăi!) având în vedere aceste diferențe în nevoile pregnante ale diferitelor categorii sociale vizate.
Problemele reale ale românilor transcend teoretizările capitaliste și macroeconomice ale unor politicieni preocupați mai mult de stabilitatea corporațiilor decât de grija oamenilor simpli care chiar nu au ce pune mâine pe masă. Supraviețuirea multor oameni în nevoie este mai importantă, în orice doctrină, ca profitul și investițiile imediate. |
