 |
|
primită de la domnul deputat Silviu Nicu Macovei (Grupul parlamentar al PSD)
Reacțiile României contra Austriei sunt naturale și necesare pentru coeziunea europeană
Este greu de descris dezamăgirea fiecărui român care a urmărit pe nerăsuflate creșterea speranței, iar mai apoi eșecul absurd al aderării României la spațiul de liberă circulație Schengen.
|
Sentimentul neputinței în fața nedreptății se transformă mult prea ușor în frustrare și furie. Mai mult, lipsa argumentelor logice, raționale, ale refuzului cancelarului austriac adaugă și multă neînțelegere asupra unui episod care trebuia să fie o simplă formalitate tehnică.
Nu voi mai comenta prea mult absurdul poziției Austriei fiindcă timpul ne va demonstra dacă actuala conducere a acestei țări până nu demult prietenă a acționat în interesul sau, dimpotrivă, contra dorinței și beneficiilor propriilor săi cetățeni. Nu doresc să speculez asupra apropierii unor personaje importante din centrul Europei față de interese obscure, subversive și chiar inamice intereselor europene. Din nou, timpul și instituțiile abilitate vor aduce lumină și asupra unor umbre negre pe cerul marii familii numită Uniunea Europeană.
Aș dori, în schimb, să fac unele precizări față de așa numitele „răzbunări” ale țării noastre contra deciziei incoerente de respingere a aderării României la Schengen.
În primul rând, nemulțumirea românilor este clar justificată. Avem îndeplinite de mai bine de zece ani toate condițiile tehnice de aderare; covârșitoarea majoritate a țărilor UE au recunoscut dreptul țării noastre de a adera la Schengen conform tratatelor semnate; rutele migrației ilegale în Europa nu trec prin România; am dovedit în contextul crizei ucrainene că putem gestiona eficient fluxuri masive de emigranți și refugiați.
În al doilea rând, cancelarul și ministrul de interne ai Austriei au acționat chiar împotriva intereselor economice ale propriei țări. După cum spuneam și în declarația politică premergătoare votului din Consiliul JAI, Austria are companii foarte mari care activează și fac profit pe teritoriul României. O eventuală aderare a României la Schengen ar fi facilitat suplimentar activitatea lor economică. De aceea, absurdul poziției cancelarului nu are cum să nu se răsfrângă negativ asupra acestor agenți economici austriaci din România.
În al treilea rând, consider corecte și perfect îndreptățite toate reacțiile de răspuns față de Austria atât din partea populației, cât și a autorităților române. Apelul la boicot al românilor față de companiile austriece este expresia nedreptății la care cetățenii României sunt supuși gratuit, fără motiv, de încăpățânarea irațională a unor oameni. Românii nu sunt cetățeni de mâna a doua în Europa, iar dacă Austria așa ne consideră, simțim nevoia de a le dovedi că au mai mult de pierdut astfel. Pe de cealaltă parte, autoritățile statului român sunt perfect îndreptățite la rândul lor să ducă relațiile diplomatice cu Austria la o răcire fără precedent. „Așa vreau eu!” nu poate fi acceptată ca o practică diplomatică din partea Austriei, prin urmare nu putem avea reacții diplomatice afective și iraționale cu un guvern austriac absurd.
Nu în ultimul rând, cancelarul Austriei nu pare să înțeleagă (dacă nu cumva înțelege prea bine!) că România, chiar și în afara Schengen, este membru deplin al Uniunii Europene. Prin urmare, Austria nu are cum să mențină influența în posturi cheie din Uniunea Europeană fără votul României. Cel mai recent exemplu este dorința Austriei de a obține conducerea OSCE, o organizație europeană cheie mai ales în contextul conflictului din Ucraina. Viitorul premier al României, Marcel Ciolacu, a anunțat deja că țara noastră nu va susține candidatura Austriei.
România procedează corect arătând Austriei că absurdul conducătorilor săi, oameni aflați vremelnic la conducere, produce pierderi în ambele sensuri. România este perfect îndreptățită să protesteze și să acționeze în consecință contra Austriei. Dovadă stau reacțiile celorlalte state europene care au condamnat în cor poziția cancelarului austriac. Unii ar spune că UE se află la un punct de cotitură, foarte grav, pentru coeziunea și unitatea sa; eu cred că acest moment ar fi venit mai devreme sau mai târziu și este bine că a apărut acum. România poate să arate că Europa are nevoie să fie unită și puternică în fața provocărilor majore venite tocmai din interiorul său! Austria va înțelege, cu ajutorul României, că nu poate exista în UE fără a respecta principiile părinților fondatori ai Uniunii și fără a fi alături de toți membrii „echipei”. |
| |
