|
Domnul Ion Bălan: Vă mulțumesc, domnule președinte. Nu mă așteptam să-mi dați cuvântul așa de repede. Declarația mea politică se intitulează "3 decembrie, Ziua internațională a persoanelor cu dizabilități". Stimați colegi, înainte de a începe declarația mea politică, permiteți-mi să urez, încă o dată, de data aceasta de aici, din plenul Camerei Deputaților, la mulți ani românilor și tuturor acelora care simțim românește! Și iată că, după data de 1 decembrie, urmează o altă dată importantă pentru aproximativ 15% din populația lumii care suferă de un handicap, conform unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății, dar nu numai pentru aceștia. Data de 3 decembrie a fost aleasă în 1992 de Adunarea Generală ONU pentru a motiva populația să înțeleagă efectele dizabilităților și pentru a combate discriminarea. În prezent, în România, trăiesc aproximativ 700.000 de persoane cu handicap, dintre care 90.000 sunt copii. Dintre acestea doar 12,6% sunt active pe piața muncii, restul persoanelor fiind dependente de ajutorul din partea statului și al rudelor. Cei cu probleme grave beneficiază de serviciul subvenționat de stat al însoțitorilor, aproximativ 135.000 de persoane. Însă, dincolo de statistici și cifre, ONU dorește ca întreaga lume să devină mai conștientă și mai responsabilă de problemele celor de lângă noi și de integrarea persoanelor cu dizabilități, cu atât mai mult în țările mai sărace, unde posibilitățile de a susține politici publice în legătură cu persoanele cu dizabilități sunt limitate. Revenind la situația din România, suntem conștienți cu toții că este nevoie de eforturi consistente pentru a ajunge la un standard acceptabil în ceea ce privește susținerea persoanelor cu handicap, indiferent în ce grad. Concret, vorbesc despre programe naționale, cu finanțare adecvată, pentru depistarea timpurie a dizabilităților, dar și de servicii medicale gratuite de diagnosticare și monitorizare a acestor persoane. Și, la fel de important, un plan complet, coerent și realizabil pentru integrarea lor în societate, pentru manuale speciale, profesori și specialiști pregătiți, locuri și spații adecvate, posibilități de a-și exersa cele învățate, angajarea efectivă și valorificarea potențialului celor care pot și vor să-l ofere societății, mai ales pentru faptul că au atâta nevoie de acest lucru. Și pentru toate acestea, ar trebui să avem în vedere următoarele: sunt foarte puține locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilități; nu toate instituțiile și mijloacele de transport sunt accesibilizate corespunzător; sistemul educațional din România este deficitar pentru persoanele cu dizabilități. Iată, așadar, câte teme de reflecție avem, cu toții, pentru 3 decembrie. Vă rog, așadar, să reflectăm împreună în cel mai serios mod cu putință. Vă mulțumesc. Deputat Ion Bălan, PSD Tulcea.
|
