|
Doamna Eleonora-Carmen Hărău: Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, Am avut ieri ședință solemnă în legătură cu sărbătorirea a ceea ce noi cu toții numim revoluție, pe drept cuvânt sau în mod fals. Nu poți să nu te gândești, în această zi, în ziua de ieri, în ziua de astăzi, la ceea ce s-a întâmplat în perioada cuprinsă între 1989 și anul curent. E vorba de 26 de ani, în care sângele vărsat de niște tineri entuziaști în stradă ne-a dat ocazia, oportunitatea, să schimbăm practic trendul, să îmbunătățim practic soluțiile de devenire națională, făcând parte din structurile euro-atlantice. Însă, stimați colegi, cei 26 de ani au însemnat o perioadă de proastă gestiune a oportunității care ne-a fost atunci deschisă, s-a negociat prost, iar avantajul de a face parte din structurile euro-atlantice s-a transformat, în anumite domenii, în mult prea multe domenii, în opusul lui. În această perioadă, muncitorul mândru și priceput de mai dinainte, cu tradiție de dinainte, perioada interbelică, s-a transformat în asistat social, în masă politică de manevră. Structuri de stânga, care au deținut puterea, chiar și atunci când s-au numit a fi de dreapta, când au avut impresia sau au vrut să creeze impresia că sunt de dreapta, au fagocitat pur și simplu clasa muncitoare românească. Există o pleiadă de potentați politici și din zona business-ului în această perioadă care și-au trimis copiii la școală încă din gimnaziu, din liceu, în orice caz, cu intenția clară să-i stabilizeze, să le construiască viața într-o altă parte a lumii și cu semnalul pe care l-au dat în legătură cu preocuparea pentru soarta României, pentru soarta românilor. Foarte adesea, demnitari aflați în dificultate au preferat să se trateze în străinătate, în timp ce sistemul sanitar de care ei erau responsabili se ducea de râpă. Mult prea adesea am fost în situația de a consuma, practic, de a distruge treptele pentru consum, de a le distruge în sensul consumului, treptele pe care noi trebuia să ne urcăm spre lumină, spre progres. A fost un lucru al cărui preț îl plătim acum, cu salarii minime pe economie absolut indecente, cu un nivel al consumului și cu un nivel de trai de care ne facem cu toții responsabili. Ce-i de făcut? Păi, e de ascultat, în primul rând, muzica tinerilor acestora care cântă cutremurător: "nu ne-am născut în locul potrivit și vrem o țară ca afară". Trebuie constatat că s-a ridicat un profil de copii care vor să-și facă viața în România și care întreabă revendicativ și dramatic: tată, ce-ai făcut cu viața ta, ce-ai făcut cu țara ta și cu țara mea? Este un lucru peste care se poate trece cu mare dificultate. De trei ani de când sunt în politică, am văzut mult prea adesea lucruri făcute din strict și simplu interes electoral. Dacă nu schimbăm lucrurile noi, cei de aici, din clasa politică, Parlamentul, Executivul, cu toate ramificațiile lui în Executiv, nu merităm locul pe care-l ocupăm și, mai cu seamă, îi pierdem și pe acești tineri frumoși, că frumoasă e tinerețea, și mai ales deștepți și determinați să trăiască în țara lor. Vă mulțumesc frumos.
|
