Oana-Mioara Bîzgan-Gayral
Oana-Mioara Bîzgan-Gayral
Ședința Camerei Deputaților din 11 septembrie 2019
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.97/18-09-2019

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
18-06-2024
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Interogare > Rezultate > 11-09-2019 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 11 septembrie 2019

 Fragmente relevante pentru următoarea interogare: 
Vorbitor: Oana-Mioara Bîzgan-Gayral

Declarații politice și intervenții ale deputaților: Oana-Mioara Bîzgan-Gayral - declarație politică cu referire la importanța modificării Legii adopției;

Doamna Oana-Mioara Bîzgan-Gayral:

Mulțumesc, doamnă președinte.

Dragi colege,

Dragi colegi,

Munca noastră de zi cu zi presupune asumarea responsabilității pentru modul cum funcționează și, poate, cum va funcționa România.

Așa cum probabil știți, în luna iunie a apărut în spațiul public un caz, cel puțin controversat, legat de adopția unei fetițe de către o familie de români care trăiește în Statele Unite. Fetița fusese îngrijită de un asistent maternal. Întregul tăvălug de evenimente care au urmat ne-a adus aminte, dacă mai era nevoie, că sistemul de protecție din România este unul de o importanță extraordinară, tocmai pentru că vorbim de destinele unor copii.

Ultimele date publicate de Ministerul Muncii și Justiției Sociale arată că 52.608 copii sunt încă înscriși în sistemul de protecție al statului - 16.961 sunt în sistemul rezidențial, adică în orfelinate, și 35.647 în cel familial. Toți acești copii sunt, teoretic, doar temporar în grija statului, până când este identificată o familie definitivă potrivită pentru ei, fie că vorbim de reintegrarea în familia biologică sau de adopție. În practică, mulți copii ajung adolescenți, iar apoi ating vârsta majoratului fără să fi avut vreodată o familie a lor. Asta în cazul în care nu sunt răpuși de lipsa condițiilor, de neglijență sau din cauza privării de afecțiunea de care au atât de multă nevoie.

Din păcate, doar un mic procent dintre copiii din sistem sunt declarați adoptabili. Declararea adoptabilității este un proces greoi, care poate dura până la 2 ani, la care se mai adaugă alte luni și chiar ani de așteptare. Perioada medie pe care un copil o petrece în sistemul de protecție, astăzi, este de 7 ani și jumătate, conform datelor colectate de Banca Mondială împreună cu UNICEF și Guvernul României.

Ne dorim cu toții îmbunătățirea sistemului de protecție. Această schimbare poate și trebuie să se realizeze. Este nevoie de colaborare și de dialog constructiv, nu doar la nivel central, ci și cu structurile locale. Procesul de dezinstituționalizare a început deja, o parte dintre centrele de plasament urmează să fie închise în următoarea perioadă. Copiii din centre vor beneficia de alte servicii de protecție, pe care să sperăm că le vor aprecia și care îi vor ajuta să se dezvolte. Dar să nu uităm, toți acești copii au dreptul de a avea o familie.

Avem în mâinile noastre una dintre cele mai importante decizii pe care le putem lua cu privire la viitorul acestor copii și, prin urmare, la viitorul acestei țări - Legea adopției.

Vă invit, dragi colege și colegi, să lăsăm disensiunile la o parte și să facem posibil ca modificările Legii adopției, modificări pe care atât copiii din centre, cât și părinții care își doresc să adopte copii le așteaptă de mult timp, să se transforme în realitate cât mai curând, să ne asigurăm că fiecare copil nu numai că are un prezent, dar are cu siguranță un viitor.

Vă mulțumesc.

Oana Bîzgan, deputat independent.

      ................................................
Prezentarea de către doamna deputat Oana-Mioara Bîzgan-Gayral a mesajului Organizației Girl Up.  

Doamna Oana-Mioara Bîzgan-Gayral:

Mulțumesc, domnule președinte.

Cât discută domnii lideri și doamnele lider,

Dragi colege și dragi colegi,

Aș dori să vă transmit mesajul a 38 de adolescente care au ținut neapărat ca vocea lor să fie auzită, astăzi, în plenul Parlamentului de către dumneavoastră, de către noi.

Ceea ce s-a întâmplat la Caracal a zguduit o țară întreagă. Am asistat neputincioși la pierderea unui suflet lăsat în mâinile unui infractor sexual, în mâinile unui criminal.

Cu siguranță, vinovații vor plăti, nu mă îndoiesc de asta. Însă vă invit să vă gândiți serios la ce facem noi, ca parlamentari, pentru ca aceste cazuri să nu mai existe.

Astăzi aș vrea să vă citesc mesajul acestor fete, adolescente.

"Mii de articole, postări pe social media, comentarii, o întreagă țară furioasă, întrebându-se cum au fost posibile răpirea, violul și uciderea a două fete și, mai mult, cum a fost posibil ca statul să contribuie la crimă la fel de mult ca și atacatorul?

Și, totuși, pentru fetele și femeile din România, răspunsul este atât de simplu. Această țară, pur și simplu, nu a fost dispusă niciodată să ne asculte. Femeile și fetele din România vorbesc de zeci de ani despre violența cu care se confruntă, povestind totul, de la atingerile nedorite pe care le primim în transportul în comun, până la poliție, care de multe ori privește cu nonșalanță plângerile de violență domestică și viol.

Vorbim despre cum ne afectează hărțuirea în școli, apoi, la serviciu și pe stradă, de fiecare dată când ieșim din casele noastre, indiferent dacă este zi sau noapte, indiferent dacă purtăm pantaloni scurți sau zece straturi de haine în timpul lunilor reci de iarnă.

Vorbim despre felul în care suntem sexualizate de mici, de fiecare dată când ni se spune să ne închidem picioarele, chiar dacă abia am trecut în gimnaziu, să purtăm haine care arată cât mai puțină piele, la reuniunile de familie, și apoi despre cum suntem sexualizate de codul de îmbrăcăminte școlar, de reviste, în reclame care se dau apoi luni de zile pe canalele de televiziune din toată țara.

Vorbim despre agresiunea sexuală și despre modul în care polițiștii întreabă ce am făcut noi pentru a o provoca, ce purtam la momentul respectiv și dacă suntem sigure că nu am flirtat cu bărbatul acela la un moment dat?

Vorbim despre violența domestică și despre faptul că majoritatea persoanelor pe care le cunoaștem cred că este justificată, iar autorități precum șeful Poliției din Bacău ne spun să sunăm dimineață dacă suntem bătute în toiul nopții, deși astfel de agresiuni sunt printre primele cauze ale decesului femeilor din România.

Vorbim despre modul în care toate aceste aspecte normalizate portretizează fetele și femeile ca obiecte, distrugând încrederea noastră, identitatea noastră, siguranța noastră.

Astăzi, în special, vorbim despre cum, după spusele șefului Poliției din Caracal, Luiza era plecată cu un Făt-Frumos. Unde altundeva ar putea să fie o fată majoră? În mintea lor, cazul era închis.

I-am spus acestei țări de nenumărate ori că lucrurile trebuie să se schimbe. Problema este că nu ați ascultat.

I-am spus acestei țări că nu ați mai auzit de o crimă de acest gen?

Nu, noi nu suntem confuze. V-ați întrebat cum e posibil? Poate atacatorul a fost cel care a comis crima. Polițiștii au fost cei care au așteptat un mandat la poartă. Dar în spatele acestora este o mentalitate colectivă profund marcată de misoginie și lipsă de încredere în experiențele femeilor române. Iar pentru aceasta suntem cu toții, ca țară, responsabili.

Această organizație este alcătuită din 38 de fete cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani din aproape 10 licee diferite din București și încă patru din alte orașe ale țării. Deși provenim din medii foarte diferite, avem aceleași experiențe. România - asta înseamnă voi, toți - a crescut fete care până la vârsta de 15 ani împărtășesc între ele, în conversațiile de zi cu zi, diferite tactici de prevenire a violenței, pe care le folosesc:

  • Nu purta niciodată căști când mergi pe jos noaptea!;
  • Ține cheile de la casă între degete!;
  • Trimite-le prietenelor tale poză cu plăcuța de înmatriculare a șoferului de Uber sau taxi! Anunță-le de îndată ce ajungi acasă în siguranță!;
  • Prefă-te că te oprești și îți cauți ceva în geantă, astfel încât persoana care merge în spatele tău să ajungă în față, unde o poți vedea!;
  • Evită să-ți porți părul într-o coadă, dacă e posibil!;
  • Mergi peste tot cu un prieten!;
  • Nu pulveriza excesiv sprayul de piper, pentru că atunci ai putea fi tu cea care este arestată, și nu atacatorul!

Toate avem povești. Ce este mai rău este că fiecare prietenă pe care o cunoaștem are, la rândul ei, o poveste la fel ca a noastră. Avem noroc că gravitatea acestor experiența nu s-a intensificat, însă pentru Alexandra și Luiza, din păcate, acesta nu a fost cazul.

De aceea suntem aici, pentru că această țară nu își ascultă femeile și fetele sale!

În mod ironic, răspunsul părea să fie chiar în studioul de înregistrare, deoarece comentatorii erau șapte bărbați, când discutau cu încredere despre siguranța și viața femeilor, pentru că această țară nu își ascultă femeile și fetele. În realitate, ei, comentatorii, nu aveau nici cea mai vagă idee despre ceea ce înseamnă să fi în locul nostru.

Dar noi, fetele și femeile României, vă putem spune: Vă rugăm, deși nu este, cu siguranță, pentru prima oară, să ne ascultați!".

Este mesajul fetelor de la "Girl Up", o organizație de adolescente care s-au unit pentru a se sprijini una pe cealaltă. Au între 15 și 18 ani și sunt dispuse să lupte împotriva violenței asupra femeilor.

Mulțumesc, dragi colegi.

Și vreau să închei cu: Ce facem noi pentru a le sprijini? (Aplauze.)

       

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti luni, 24 iunie 2024, 6:27
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro