Gabriela-Maria Podașcă
Gabriela-Maria Podașcă
Ședința Camerei Deputaților din 4 decembrie 2019
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.134/12-12-2019

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-07-2024
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2019 > 04-12-2019 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 4 decembrie 2019

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.32 Gabriela-Maria Podașcă - declarație politică: "Avem nevoie de un minister dedicat politicilor pentru protecția drepturilor copilului și egalității de șanse, nu de o comasare de autorități!";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Doamna Gabriela-Maria Podașcă:

"Avem nevoie de un minister dedicat politicilor pentru protecția drepturilor copilului și egalității de șanse, nu de o comasare de autorități!"

Comasarea Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopții (ANPDCA) cu Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD) arată o lipsă de înțelegere a particularităților celor două domenii și demonstrează incapacitatea de a genera politici personalizate și adaptate nevoilor. În România sunt 4,14 milioane de copii și 833.131 de persoane cu dizabilități, iar prin comasarea autorităților într-una singură, dovedim că nu prioritizăm pe niciun beneficiar.

La 30 de ani de la semnarea Convenției cu privire la drepturile copilului, ne luptăm în continuare atât din punct de vedere instituțional, cât și la nivelul resurselor pe care le alocăm pentru asigurarea protejării interesului superior al copilului. Din păcate însă, lipsa unui angajament politic real, demonstrat inclusiv prin comasarea celor două autorități, pentru îmbunătățirea situației copiilor este evidențiată și de faptul că alocările bugetare ca procent din PIB pentru sectoarele cele mai relevante pentru copii (sănătate, educație și protecție socială) sunt în continuare printre cele mai mici din Uniunea Europeană. Este, practic, imposibil de monitorizat cu exactitate care sunt alocările pentru copii în bugetul național sau în bugetele sectoriale, pentru că nu există categorii bugetare distincte referitoare la copii. Acest lucru se traduce în imposibilitatea de a estima ce sume sunt cheltuite în mod real pentru copii în diferite sectoare și cum variază ele, dar, mai grav, înseamnă că nu pot fi evaluate în mod realist și nici ce sume în plus ar fi necesare.

Dacă ne uităm cu precădere la cifrele legate de copiii din sistemul de protecție - 52.220, atunci pare că existența acestora este anulată, iar comasarea protejării drepturilor copilului cu cele ale persoanelor cu dizabilități anulează însuși raționamentul existenței lor și, mai mult decât atât, reprezintă de facto o anulare a prioritizării protejării acestor drepturi. România are într-adevăr nevoie de o serie de măsuri de eficientizare a aplicării politicilor și a utilizării resurselor, însă nu putem începe cu restrângerea drepturilor tocmai pentru copii, cei mai vulnerabili și cu cea mai mare nevoie de protecție.

Potrivit datelor furnizate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, pentru luna iunie 2019, dintre cei 52.220 de copii din sistemul de protecție specială, 16.505 copii (31.61%) beneficiau de măsură de protecție specială în servicii de tip rezidențial și 35.715 copii (68.39%) beneficiau de măsură de protecție specială în servicii de tip familial. Începând cu anul 2012, numărul copiilor aflați în servicii de tip rezidențial a scăzut constant în fiecare an, de la 61.656 copii în 2012, la 52.220 copii în iunie 2019. Scăderea numărului de copii aflați în servicii de tip rezidențial a fost consecința aplicării politicii de dezinstituționalizare a copiilor, fie prin reintegrarea lor în familia naturală sau extinsă, fie adopția, fie prin înlocuirea măsurii de protecție de tip rezidențial cu una de tip familial. Cu toate acestea măsuri însă, timpul pe care un copil îl petrece în sistem este de 7 ani și jumătate, reprezentând un risc major de expunere unor efecte nocive ireversibile de natură fizică și psihologică.

Finalizarea procesului de dezinstituționalizare și închidere a centrelor de plasament mari a fost asumat la nivel național până în anul 2020. Acesta se derulează însă lent în condițiile lipsei capacității DGASPC-urilor de a accesa finanțare pentru dezvoltarea de alternative viabile pentru copii.

De asemenea, aproximativ 9.000 de copii și tineri sunt nevoiți, anual, să părăsească sistemul de protecție la împlinirea vârstei limită, după ce și-au petrecut viața în centre fără a avea deprinderi de viață independentă și fără o alternativă reală.

Accelerarea dezinstituționalizării, urmărind interesul superior al copilului din sistemul de protecție și respectându-i dorințele și nevoile, în paralel cu dezvoltarea de servicii pentru integrarea acestora în societate și facilitarea procesului de adopție, trebuie să fie prioritatea 0 a oricărui Guvern.

În plus, sistemul de protecție a copilului se confruntă cu un fenomen îngrijorător - tendința de scădere a personalului angajat care lucrează cu copiii, în special asistenții maternali și angajații centrelor de plasament. Din 2008 și până în 2013 aproximativ 3.000 de asistenți maternali au ieșit din sistem și peste 4.000 de angajați ai centrelor de plasament. În continuare, în 2018, 714 persoane au renunțat să mai lucreze în DGASPC. Mai mult decât atât, la nivelul cel mai de jos al intervențiilor și cel mai important, o analiză realizată de Banca Mondială arată că la nivelul SPAS-urilor există un necesar neacoperit, între 2.300 și 3.600, de asistenți sociali calificați în localitățile rurale și cele urbane mici.

Mai mult decât atât, și la nivelul managerilor de caz cifrele arată că aceștia sunt supraîncărcați și aflați în imposibilitatea de a-și îndeplini obligațiile legale. Numărul mediu de cazuri active pentru fiecare manager de caz a fost, în 2018, de 74 de cazuri, după cum urmează:

  • 1.616 manageri pentru un număr de copii între 0-31;
  • 272 manageri pentru un număr de copii între 31-50;
  • 352 manageri pentru un număr de copii între 51-185.

După cum vedem din date, ANPDCA gestionează un sistem de protecție a drepturilor copilului foarte complex, cu multiple provocări și a cărui activitate, cu siguranță, nu va putea fi eficientizată prin comasarea cu ANPD, care reprezintă un alt domeniu cu specificități și probleme proprii.

După ce, vreme de 2 ani, Ministerul Muncii a abordat discreționar dezvoltarea de politici pe fiecare domeniu de intervenție, ignorând politicile pentru copil și prioritizând politicile salariale și de pensii, desființarea ANPDCA și integrarea politicilor și strategiilor pentru copil într-o instituție nou înființată, împreună cu domeniul protecției persoanelor cu dizabilități reprezintă o eroare strategică și demonstrează lipsa de înțelegere a domeniului.

Avem nevoie de constituirea unui minister dedicat copilului și protecției drepturilor acestuia, care să trateze cu profesionalism și seriozitate toate provocările existente și să asigure atingerea indicatorilor asumați la nivel de țară. Nu contest experiența doamnei președinte, a noii structuri create în aria protecției drepturilor copilului și a persoanelor cu dizabilități, însă este vorba despre impactul pe care l-ar avea o instituție distinctă, cu atât mai mult un minister în a implementa responsabilitățile asumate pentru protejarea interesului superior al copilului.

PRO România consideră prioritar domeniul protecției drepturilor copilului și va susține constant orice proiect în interesul superior al copilului, indiferent din partea cărei formațiuni politice este propus. La fel însă vom sancționa și orice măsură contrară principiilor Convenției cu privire la drepturile copilui sau care îngreunează eficientizarea sistemului de protecție a copilului.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 23 iulie 2024, 23:52
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro