Domnul Dumitru Gherman: Domnule președinte de ședință, Florin Iordache, Doamnelor și domnilor deputați, Declarația mea politică de azi, cu titlul "Recurs la memorie - «statistica» și cifrele nu au culoare politică!", face trimitere la o prezentare a unor date statistice care scot în evidență, în mod pregnant, realitățile economiei românești, generate de diferitele guvernări, de stânga sau de dreapta, care s-au succedat la conducerea țării după Revoluție. Din analiza datelor statistice privind evoluția economică, din 1990 și până în prezent, rezultă o constantă fundamentală, și anume: Atunci când România a fost guvernată de guverne de stânga, întotdeauna s-a înregistrat creșterea produsului intern brut, creșterea economică, creșterea nivelului de trai al populației, într-un cuvânt progres. Atunci când România a fost guvernată de dreapta, de guverne liberale sau neoliberale, s-a trecut la austeritate, într-un cuvânt, regres. Din datele Institutului Național de Statistică, dar și ale unor prestigioase instituții internaționale de rating, STANDARD&POORS, rezultă faptul că în ultimii 30 de ani, în intervalul în care România a fost guvernată de stânga, produsul intern brut a crescut cu 63,40%. În intervalul când a guvernat dreapta, celebra Convenție Democrată și Guvernele de tristă amintire, Băsescu-Boc, produsul intern brut a scăzut cu 42,5%, cu excepția guvernării Tăriceanu, de fapt, susținută în Parlament de Partidul Social Democrat. Dar să luăm lucrurile "pas cu pas", după cum spune un clasic în viață. Perioada 1990-1992 - guvernare de dreapta Roman-Stolojan. După Revoluție s-a dat drumul la furat! PIB-ul scade cu 27,20%; inflația ajunge, în 1992, la 210,4% și o masă monetară, în 1992, de 101%. A început distrugerea economiei naționale. Practic, industria românească a fost etichetată "morman de fiare vechi", cu toate că eram a 15-a țară industrială din lume, iar România fabrica 95% din produsele necesare economiei naționale. Dar a venit dezastrul! "Actorii" au fost pregătiți din timp. Ei se cunosc, dar lor nu li s-a întâmplat și nu li se întâmplă mai nimic! Perioada 1993-1996. Guvernul Văcăroiu, social-democrat, a încercat să repare tot ce a stricat Guvernul Roman-Stolojan. PIB-ul a crescut cu 16,40%, inflația a scăzut de la 210,4, în 1992, la 56,9%, în 1996; rata de creștere economică a ajuns la +4,1% de la -9,1% în 1992. Perioada 1997-2000. Se instalează guvernarea CDR, cea mai dezastruoasă pentru România, când țara a fost aproape de faliment, după cum recunoștea însuși fostul președinte Emil Constantinescu. PIB-ul scade cu 14%, rata inflației a crescut de la 56,9%, în 1996, apoi din nou la 151,4% în 1997. A fost perioada în care s-a înregistrat cel mai mare număr de falimente ale societăților comerciale. Perioada 2001-2004. Românii s-au trezit și au votat din nou PSD, fiind instalat Guvernul Năstase. PIB-ul a crescut cu 23,9%, rata inflației a scăzut de la 151,4%, în 1997, la 11,9% în 2004, rata de creștere economică a crescut de la -2,4%, în 2000, la +6,2% în 2004. Perioada 2005-2008 este urmată de guvernarea Tăriceanu, care este susținută în Parlament de PSD, și care continuă rata de creștere economică susținută la un procent de 6,9%. 2009-2012, guvernarea de tristă amintire Băsescu-Boc-Ungureanu. PIB-ul scade cu 7,9%; deficitul bugetar a atins nivelul de 9% din PIB; nivelul șomajului a atins cote nemaiîntâlnire, sute de mii de oameni trimiși forțat în șomaj, iar numărul românilor plecați în căutarea unui loc de muncă în străinătate a fost cel mai mare din istoria postdecembristă a României. Tot în perioada 2009-2012, indexarea pensiilor a fost blocată, mai mult, acestea s-au diminuat prin impozitare. Urmează guvernarea 2012-2015, a lui Victor Ponta. PIB-ul crește cu 10,8%, deficitul bugetar scade de la 4% la 2,2%, iar rata de creștere economică este în creștere, atingând 3,8%, în momentul în care Guvernul Ponta trebuie să-și dea demisia, din cauza acelor împrejurări pe care cu toții le cunoaștem.
|