Camelia Gavrilă
Camelia Gavrilă
Ședința Camerei Deputaților din 10 iunie 2020
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.57/26-06-2020

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
23-04-2024 (comună)
23-04-2024
22-04-2024 (comună)
22-04-2024
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2020 > 10-06-2020 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 10 iunie 2020

21. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  
  21.30 Camelia Gavrilă - declarație politică cu titlul "Educație pentru sănătate, educație pentru viață";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Doamna Camelia Gavrilă:

"Educație pentru sănătate, educație pentru viață"

În ultima perioadă regăsim pe agenda publică o amplă și ferventă dezbatere, o multitudine de opinii și comentarii, abordări polemice cu privire la tema generală a "educației pentru sănătate", un subiect important, mai ales în contextul epidemiologic actual, când este evidentă necesitatea informării corecte a tinerilor în acest domeniu, cât și urgența unor măsuri adecvate de igienă și responsabilitate privind prevenția. Pandemia generată de noul coronavirus a adus în atenția noastră atât rolul și importanța unor informații medicale de bază, cât și necesitatea unor atitudini și comportamente preventive, utile pentru reducerea riscurilor de îmbolnăvire și nesiguranță. Tema delicată, dar absolut necesară, a educației sexuale este doar un capitol din domeniul vast al educației pentru sănătate, o secvență educațională care trebuie dezbătută rațional, din perspectiva pedagogică, medicală sau psihologică, atenți la cifre și statistici exacte, fără patos politic și preocupare în sensul obținerii unui capital de imagine. Gândurile noastre se îndreaptă, în mod firesc, spre siguranța și viitorul copiilor, spre evoluția lor naturală și senină, păstrând măsura și abordarea pedagogică specifică fiecărei vârste și etape de înțelegere, pe drumul elevilor spre maturizare și cunoaștere.

Declarația politică de astăzi dorește să clarifice câteva aspecte controversate, comentate mai mult sau mai puțin avizat în spațiul public, fiind o pledoarie pentru discuțiile echilibrate, pentru argumente pedagogice, pentru valorificarea conceptului mai larg de educație pentru sănătate, prin implicarea specialiștilor competenți, a tuturor actorilor din societatea civilă, evitând prejudecăți, compromisuri politice sau prezentarea unor adevăruri parțiale.

Istoric

Plecând de la un cadru mai general, până în 1990, promovarea sănătății și educația pentru sănătate erau asimilate cu "educația sanitară". După 1990, noile abordări în domeniul promovării sănătății, stabilite prin Carta de la Ottawa pentru Promovarea Sănătății din 1986, au devenit cunoscute în România. Carta stabilea cinci strategii fundamentale pentru succesul promovării sănătății și elaborarea politicilor de sănătate publică, crearea unui mediu favorabil, intensificarea acțiunii comunitare, dezvoltarea deprinderilor individuale și diversificare, dezvoltarea serviciilor de sănătate. În 1992 a fost creat Centrul Național de Promovare a Sănătății și Educație pentru Sănătate, cu rol de for metodologic pentru unitățile (laboratoare) județene de educație pentru sănătate. Personalul centrului era format din specialiști în sănătate publică, medici, sociologi, psihologi, asistente medicale. Începând cu anul 1996, și mai ales în perioada 1997-2000, Ministerul Sănătății a susținut consecvent dezvoltarea acestui concept, în România, valorificând modele și bune practici internaționale. Astăzi, educația pentru sănătate, care include și elemente de educație sexuală, se regăsește parțial în diferite legi, strategii și norme reglementate de Ministerul Sănătății sau Ministerul Educației și Cercetării, dar este mai absentă ca oricând din viața cetățenilor. Educarea cetățenilor, ca mijloc de dezvoltare a cunoștințelor și schimbare a comportamentului spre un stil nou și informat de viață, favorabil sănătății și măsurilor implicite, ar trebui să fie unul dintre scopurile principale ale oricărui dialog pe această temă sensibilă, și mai ales a demersurilor educaționale orientate spre tânăra generație.

Date, cifre, statistici

Indiferent de natura eforturilor și de amploarea acestora în trecutul recent, realitatea cifrelor este una tristă și ne plasează de cele mai multe ori spre finalul clasamentului european, astfel încât imaginea sănătății românilor, conform profilului de țară, din 2019, în ceea ce privește sănătatea, este următoarea:

Cheltuielile pentru sănătate, în România, sunt printre cele mai scăzute din UE pe cap de locuitor, și anume 1.029 EUR, media în UE fiind de 2.884 EUR;

Speranța de viață, în România, este suficient de redusă, în contextul țărilor din UE;

Numărul deceselor cauzate de cancer a crescut, în timp ce bolile cardiovasculare constituie cauza principală a deceselor;

Combaterea anumitor boli infecțioase, precum tuberculoza (TBC) și rujeola, continuă să fie o problemă importantă de sănătate publică în România;

Riscul comportamental, care include dieta neadecvată, consumul de tutun, consumul de alcool și activitatea fizică scăzută ne conduc spre un procent de 62%, mult peste media UE, de 44%;

Riscurile alimentare (27%) includ aportul insuficient de fructe și legume și consumul excesiv de zahăr și sare;

Consumul de tutun (incluzând fumatul activ și fumatul pasiv) reprezintă cauza unei proporții de aproximativ 17% din totalul deceselor, în timp ce 14% dintre decese pot fi atribuite consumului de alcool, valoare de peste două ori mai mare decât datele consemnate la nivelul UE, de 6%. Alte 4% dintre decese sunt legate de nivelurile scăzute de activitate fizică;

În 2018, mamele minore reprezentau 10% din totalul nașterilor.

Observând aceste cifre, devine evident faptul că promovarea sănătății trebuie să fie un demers esențial, plasat central în politicile ministerului de resort, cu insistență pe trei domenii fundamentale: educație pentru sănătate, prevenție și protejarea sănătății. Indiferent despre care domeniu al sănătății discutăm, trebuie să avem în vedere repere culturale, sociale, comportamente "moștenite", cutume specifice și să răspundem la anumite întrebări și dileme.

Este România o societatea tradițională sau una modernă?

Un răspuns general valabil nu există, dar putem să descifrăm anumite direcții și tendințe sociale. Deși avem o evoluție semnificativă în sensul dezvoltării infrastructurii, a sistemelor și a serviciilor sociale, a tehnologiei, a educației, deși consemnăm dezvoltarea orașelor și a zonelor rurale, din cifre rezultă încă un comportament de tip tradițional în zona problemelor de sănătate. În 2019, Eurostat afirma faptul că 40% dintre români nu au mers deloc la medic în ultimul an, iar principala modalitate de răspuns la simptome de îmbolnăvire este investigarea internetului sau recursul la remedii tradiționale, inclusiv automedicația.

Cu privire la educația sexuală, încă există rețineri, tabuuri în familie și chiar în școală, o rezervă socială față de anumite teme și dezbateri care sunt interpretate ca fiind vulgare și nepotrivite. Cu toate acestea, realitatea ne arată că tinerilor le lipsesc reperele, sursele de informare avizate și contextele formale, organizate, de dobândire a informațiilor. Astfel, consecințele sunt dureroase: eleve care devin mame mult prea devreme, renunțând la studii, familii care trăiesc la limita sărăciei, cu un număr mare de copii, privați de educație și de un trai decent, mult prea mulți copii abandonați sau preluați din medii nefavorabile, copii care se regăsesc în grija asistenților maternali sau sunt instituționalizați, cu perspective sumbre de viitor, familii mult prea tinere, care nu reușesc să depășească dificultățile inerente vieții de cuplu, precum și multe alte aspecte grave, care afectează societatea noastră. Aceste subiecte de mult ori fac obiectul unor știri sau reportaje dramatice, exprimând atitudini, prejudecăți, tipare de viață ce par venite din secole trecute.

Care este rolul familiei?

Cu regret constat că, în acest context recent și tensionat, în dezbaterea publică nu a existat un moment zero al discuțiilor, un punct de plecare prin care să fie la aceeași masă toți actorii reprezentativi, inclusiv reprezentanții familiei. Prin actele normative naționale și internaționale se instituie dreptul fundamental al părinților de a-și instrui copiii, de a decide asupra educației acestora (art. 2 al Protocolului 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 26 alin. (3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului). Este necesar acceptul părinților referitor la accesarea de către propriii copii a unui program școlar ce include elemente de educație sexuală, informații din acest domeniu delicat, pentru că părinții sunt principalii educatori ai copiilor, iar relațiile parentale și mediul familial au o influență decisivă asupra copiilor și a adolescenților. Cu toate acestea, trebuie să admitem că sunt cazuri în care reticența familiilor sau lipsa de informație chiar la nivelul adulților, educația lor precară conduc la absența totală a acestor discuții și lămuriri între adult și copil. De altfel, statisticile afirmă că majoritatea mamelor minore provin din medii vulnerabile, defavorizate social, cu un acces redus la educație și informații, în general.

Ce trebuie să facă școala și profesorul?

Educația sexuală nu este o materie de studiu cu informații despre sănătate sau o activitate ocazională, organizată de diriginți și specialiști. Ar trebui să vorbim despre obiective clare și strategii complexe, adecvate vârstei, derulate cu acordul familiei până la o anumită vârstă, urmărite în derularea lor cu maximă seriozitate, susținute prin parteneriate, proiecte educaționale, dezbateri și prezentări competente și riguroase, în spiritul decenței, al moralității, al informării tinerilor despre riscuri și contexte vulnerabile sau comportamente inadecvate. În acest sens școala a jucat întotdeauna un rol decisiv în evoluția umanității, a societății în general, cu atât mai mult se impune ca școala să fie un mediu coerent și consecvent de educație pentru sănătate și siguranță a ființei, în secolul nostru complex, contrastant, dificil deseori, cu amestecul derutant de valori și pseudovalori, de stereotipuri și prejudecăți culturale, completate cu libertăți, necorelate cu norme clare, libertinaj sau tendințe de frondă și nonconformism, specifice adolescenței.

Simpla prezentare a unor aspecte biologice, a elementelor ce țin de anatomia aparatului reproducător, riscuri și îmbolnăviri nu conduc neapărat la o schimbare de atitudini, deși informarea este primul pas. Școala trebuie să vizeze înțelegerea, conștientizarea riscurilor la care se supune tânărul, intuirea consecințelor faptelor, împletirea de biologic, medical, trăire afectivă, repere morale, valori spirituale.

Ce face politica?

Multe probleme, tentative, dezbateri, analize sociologice și medicale, puține rezolvări ferme... Lecțiile de prevenție sau sugestiile de abordare a temelor educaționale vin acum din partea unor oameni politici care înainte de pandemie erau preocupați doar de goana după alegerile anticipate, nu de pregătirea sistemului medical, a societății întregi de a face față unei epidemii dramatice, devenită apoi o devastatoare pandemie. Educația sexuală rămâne un subiect important pe agenda publică, în zona educației, în general, care implică deseori și un demers politic responsabil și eficient. Totuși trebuie să precizăm că votul în Parlament, pe teme de educație și sănătate, cu implicații morale și spirituale, trebuie dat doar în urma consultărilor cu actorii societății civile, cu specialiști avizați și grupuri relevante de opinie: părinți, profesori, specialiști, medici, sociologi, psihologi, reprezentanți ai instituțiilor din domeniul sănătății, al educației, dar și ai cultelor.

Perspective spre o educație complexă, dincolo de prejudecăți și tabuuri

Problema există și nu poate fi negată: numărul crescut al mamelor minore, numărul alarmant al violurilor, statisticile îngrijorătoare privind bolile cu transmitere sexuală, în special la tinerii sub 20 de ani, avorturi și divorțuri, sexualitate incipientă, emanciparea tinerilor într-o societate în care ritmul și mediile informaționale sunt dinamice și diverse, toate acestea sunt argumente și probleme reale ale societății noastre. Așadar, indiferent cât am încerca să învinuim o instituție sau alta, vina este comună, după cum, în egală măsură, și soluția trebuie să vină de la toți actorii sociali relevanți.

Avem nevoie de un cadru legislativ coerent, de identificarea și derularea unor programe naționale de conștientizare, avem nevoie de proiecte-pilot în școli, urmate de monitorizarea acestora prin feedback preluat constant, din partea profesorilor, a elevilor, a părinților, ca rezultat al discuțiilor și dezbaterilor cu elevii. Educația sexuală nu presupune doar conținuturi și informații, nu înseamnă doar cunoaștere, ci vizează și starea emoțională, psihică a adolescentului - teritoriu delicat, unde greșeala nu este permisă. Opinia mea este că avem datoria de a fi atenți, responsabili, de a susține implicarea specialiștilor, a psihologilor, a sociologilor, a medicilor, pentru soluționarea acestei teme complexe și controversate, care ține capul de afiș în presă ori de câte ori subiectul este abordat. Consider că se impune o soluționare în linie cu abordările europene, cu cerințele societății moderne în care trăim, pentru evitarea și eliminarea dificultăților și incertitudinilor evidente pe care le întâmpină mulți dintre tineri, dar cu respect pentru drepturile familiei, ale părinților și pentru opiniile filosofice și religioase ale acestora.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 25 aprilie 2024, 7:29
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro