Oana-Mioara Bîzgan-Gayral
Oana-Mioara Bîzgan-Gayral
Ședința Camerei Deputaților din 24 noiembrie 2020
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.128/07-12-2020

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
17-06-2024
11-06-2024
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Interogare > Rezultate > 24-11-2020 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 24 noiembrie 2020

 Fragmente relevante pentru următoarea interogare: 
Vorbitor: Oana-Mioara Bîzgan-Gayral

Prezentarea Raportului Comisiei parlamentare de anchetă privind situația cazurilor copiilor dispăruți (511/R/19.11.2020).  

Doamna Oana-Mioara Bîzgan-Gayral (de la tribună):

"Din păcate, nu îți înțeleg situația. E ca un fel de mocirlă din care nu te poți scoate singur. Doar cu persoane care știu despre ce este vorba și cunosc. Din păcate, eu nu am avut prieteni".

"Tot ce așteptăm este să se facă dreptate. Asta așteptăm de 6 ani de zile. Și, între timp, poate că au pățit-o și alte fete".

"Mi-era teamă să ies pe stradă. Mă gândeam că mă caută cei de la care am fugit".

"Am teama aceea de el, să nu mă întâlnesc cu el afară. După ce mi-a făcut ultima oară! M-a bătut foarte tare".

"Tot timpul era violent. Am 5 certificate medico-legale. În noiembrie m-a bătut foarte rău".

"Legea noastră merge un pic cam încet. Tot timpul mai lipsește câte ceva - ba o dovadă, ba un martor".

"Singurul lucru care mă mai doare e că nu mai sunt cum eram, că m-am schimbat 90%, și fizic, și psihic, și emoțional, și sentimental.

Singurul lucru, să-i spunem așa, bun, în tot ceea ce s-a întâmplat e că am devenit mai puternică și nu mai sunt așa încrezătoare. Înainte eram copilă și credeam că tot ce zboară se mănâncă. Acum am devenit mai matură. Întâi stau și gândesc lucrurile și după aceea le pun în practică. Întâi stau să citesc omul și după aceea...".

Dragi colege și dragi colegi,

Acestea sunt doar câteva dintre mărturiile supraviețuitoarelor rețelelor de trafic de persoane din România, cuprinse în studiul realizat de Asociația pentru Dezvoltarea Practicilor Alternative de Reintegrare și Educație, care mi-au fost puse la dispoziție de Ioana Bauer, prin eLiberare.

Ele sunt fetele și femeile care ajung de multe ori sclave într-o societate în care, teoretic, sclavia nu mai există de multă vreme.

Mult prea multe persoane suferă de pe urma acestui fenomen. Aproape jumătate dintre victimele traficului de persoane sunt minori. Mulți dintre ei dispar fără urmă. Sunt căutați, fără a putea fi găsiți și sfârșesc prin a fi exploatați și abuzați în alte țări, dar și aici, în România, sub privirile noastre și lângă fiecare dintre noi.

Poveștile care ar putea avea un final fericit sunt extrem de puține, pentru că inclusiv atunci când victimele sunt salvate, viețile lor au fost deja distruse.

Multe dintre ele retrăiesc traumele prin care au trecut ani de zile, chiar și după ce sunt în afara pericolului, așteptându-se în orice moment să fie din nou traficate, bătute și abuzate.

Multe dintre ele așteaptă cu sufletul la gură ca cei care le-au chinuit să fie prinși și pedepsiți, să plătească pentru ce le-au făcut și să aibă astfel certitudinea că sunt cu adevărat în siguranță și nimeni altcineva nu va mai trece prin ce au trecut ele.

Mai avem pași mulți și importanți de făcut în această direcție!

Mai avem mult de lucru până să ne asigurăm că fiecare copil, fiecare femeie și fiecare bărbat sunt în siguranță.

Suntem, însă, să zicem, un pic mai aproape decât eram acum 4 ani. Însă avem mult mai multă experiență și știm mult mai bine situația reală.

Nu mai putem nega realitatea din România!

Și sper să avem tăria și curajul să facem ceea ce trebuie să facem într-un ritm mult mai alert și să oprim odată și pentru totdeauna acest fenomen!

Dacă nu știm ce să facem, pot să sugerez un singur lucru. Să începem cu, de exemplu, a da buget ANITP.

ANITP trebuie să lucreze la combaterea acestui fenomen, însă dacă ne uităm la buget...

      ................................................
   

Doamna Oana-Mioara Bîzgan-Gayral (de la tribună):

...însă dacă ne uităm la buget, el nu există.

Or, nu doar vorbim, trebuie să și acționăm!

Le mulțumesc extrem de mult colegilor și în special Adrianei Săftoiu, lui Carmen Mihălcescu, Irinei, Marei și celorlalți colegi care au făcut să fie posibil ca noi astăzi să discutăm despre acest subiect.

Vă mulțumesc.

 
       

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti luni, 17 iunie 2024, 20:02
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro